“Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea,
ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” (Ioan.3:16)

sâmbătă, 12 februarie 2011

Povestea vulturului sau cum au vrut gainile sa zboare



Motto: "Si daca, din greseala semanam cu o gaina care a clocit un ou de rata, se cuvine sa facem din puiul iesit, cea mai izbutita rata din lume si nicidecum o rata care sa lase impresia ca este un pui de gaina nereusit" A.Berge
--------------------------------------------------------------------------------

Intr-o zi, plimbandu-se prin padure, un om gasi un pui de vultur de abia iesit din gaoace. Dandu-si seama ca daca l-ar fi lasat acolo, singur si parasit, l-ar fi condamnat la moarte sigura, omul lua puiul acasa si-l puse intr-un cotet, impreuna cu niste pui de gaina.

Puiul de vultur crescu alaturi de acestia si, bineinteles, invata sa se poarte ca o gaina: scormonea pamantul pentru a gasi viermi si insecte, manca semintele pe care i le dadea stapanul, croncanea si cotcodacea, iar daca batea din aripi nu se ridica mai mult de cateva zeci de centimetri.

Au trecut astfel cateva luni, timp in care vulturul nu se indoi nicio clipa ca locul lui ar fi altundeva decat in curtea stapanului, printre celelalte gaini. Mai mult, era convins ca el insusi este o gaina.

Pana cand, intr-o zi, privind spre cerul albastru si fara nori, vazu un alt vultur planand maiestuos, aproape fara a-si misca aripile robuste.

Vulturul a inteles dintr-o data care este adevarata lui natura. Si-a dat seama ca nu exista obstacole care sa-l impiedice sa zboare, in afara de cele din mintea lui, si, dupa cateva tentative, s-a ridicat in zbor spre infinit, intr-adevar liber.

Dupa ce au vazut ca fostul lor tovaras de joaca si de seminte si-a luat zborul, pierzadu-se in imensitatea cerului, multe din gaini au devenit constiente de trista lor situatie si au inceput sa viseze sa devina vulturi.

Incepura sa circule, la inceput aproape clandestin, apoi mai deschis, niste filosofii ciudate care argumentau ca fiecare gaina avea inauntrul sau un vultur care astepta sa fie eliberat. "Conditia de gaina nu este decat rezultatul unor credinte limitante", sustineau niste gaini-profete, "schimbati credintele, si cerul va fi al vostru".

Aparusera tot felul de carti in domeniu, cu titluri gen "Cum sa devii un vultur in 30 de zile", "Vulturocibernetica ", "Analiza vulturactionala" , "Minunile zborului", "Declanseaza vulturul din tine" s.a.m.d.

Pentru cei care aveau bani de cheltuit, aparusera si seminarii (de Programare Gainolingvistica) si cursuri audio si video, unde se invata cum sa vizualizezi lumea vazuta de sus, cum sa recunosti sunetele celorlalte pasari (sa te pui in raport), cum sa percepi senzatia vantului in aripile tale (condita de vultur nu poate fi atinsa fara concentrare asupra canalelor senzoriale potrivite).

Mai interesant, aparuse si o metoda de analiza (gainogramma), care depista 9 feluri de a fi gaina, si in consecinta 9 drumuri diferite spre a deveni vultur. Aparusera si niste tehnici, cum ar fi Echilibrul Gainoemotional si CFT (chicken freedom technique), care te invatau ce se intampla daca apesi pe niste puncte de pe cap si piept spunand "Iubesc si respect aripile mele", si anume ca iti va trece frica de inaltime (principalul obstacol in drumul de dezvoltare spre conditia de vultur).

O gaina mai intreprinzatoare decat celelalte puse la cale un sistem de multi-level marketing care consta intr-un complex sistem de puncte care se obtineau vanzand cursuri si seminarii celorlate gaini, argumentand ca ridicarea in ierarhia sistemului era metoda cea mai sigura pentru a se apropria de starea de vultur.

Cine frecventa un numar suficient de cursuri putea sa devina "gainocoach certificat", si ii ajuta pe ceilalti sa mearga mai rapid pe drumul dezvoltarii.

Nu e nevoie sa spun ca atunci cand cineva, in lipsa totala a unor rezultate concrete, isi exprima indoielile asupra sensului pe care l-ar avea toata treaba asta, era imediat acuzat - din partea celor mai exaltati si convinsi - ca este stapanit de credinte limintante si blocat de gandul negativ.

Mai ales, i se repeta in continuu: "Aminteste-ti de fostul nostru tovaras, care dupa o viata de gaina a putut sa zboare; pune angajament si credinta, si o sa reusesti si tu."

Ultimele stiri din cotet imi confirma ca niste gaini s-au imbogatit, altele tot cauta tehnica potrivita pentru a se ridica in zbor, si altele asteapta venirea Marelui Gaina care ii va scoate din conditia lor.

Din cate am aflat, nimeni dintre ei nu s-a mai ridicat de la pamant mai mult decat niste zeci de centrimetri.

Morala:
Povestioara asta presupune ca un vultur e mai bun decat o gaina si face o confruntare stupida intre doua fiinte cu potentiale, talente si forte diferite.

Si aici nu este vorba de a lua apararea cui are mai putine talente sau cui este mai slab, ci de a ma impotrivi unui intreg sistemul social conceput sa produca nemultumirea permenenta, lipsa de satisfactie propunand modele imposibil de egalat si industria adiacenta care iti "vinde solutii" in timp ce alergi dupa aceste modele imposibile.

E acelasi mecanism prin care ti se arata cel care a castigat un miliard la loto, si te convinge ca o sa ti se intample la fel.

E acelasi mecanism prin care ti se arata o supervedeta, si ti se spune ca daca cumperi setul de machiaj (parfum/rochie/ cercei) o sa fii ca ea.

E mecanismul prin care o societate care are din ce in ce mai mult devine din ce in ce mai nesatisfacuta si nemultumita.

Eu, sincer, cred ca un vultur este un vultur, si o gaina o gaina.

Si cred ca pot exista vulturi prosti si gaini superbe, si ca o confruntare este absolut fara sens.

Si cred ca fiecare ar trebui sa isi exploateze potentialul fara sa se confrunte cu altcineva in afara de sine, mai ales cu modele impuse de cineva care are ca singur scop sa iti "vinda solutiile" lui.

Dar cand vad lumea care se chinuie sa se conformeze la niste modele imposibile, urmand sfaturile vanzatorilor de "american dream" (de multe ori mai confuzi decat discipolii), ma gandesc ca poate trebuie cineva care sa atraga atentia.

Si sa aminteasca ca fiecare dintre noi e unic, ca fiecare dintre noi are atatea talente si posibilitati incat, daca si le-ar exploata nu i-ar mai ramane timp pentru a invidia pe altcineva.

Recunoasteti vreun pattern?
__________________

Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.

Ne putem imagina oare un vultur majestuos margand pejos printre puii de gaina si cotcodacind? Scurmand în pământ pentru produsele alimentare, atunci când ar putea fi o pasăre de pradă putandu-si lua avânt catre ceruri! Totuşi, aceasta este modul în care, adesea noi, care trăim într-un mediu necrestin, care nu are de a face cu noi... Ca o oaie stand într-o cocină de porci - noi nu ne mai simtin in largul nostru.

Cu toată puterea cu care Dumnezeu a promis să lucreze în şi prin noi trebuie sa trăim în mod voluntar dependenti de El autoreglementandu-ne viata in mod continuu prin pocainta, doar asa nu ne vom limita in a trai mediocru o viata de gaina asta prin faptul ca "ne-am pocait odata..." (ca in poveste...).

În Isaia 40: 28 si 31 spune: "Nu sti? N-ai auzit? Dumnezeul cel vesnic, DOMNUL, Creatorul marginilor pamantului, El nu oboseste, nici nu poate fi golit de putere: priceperea Lui nu poate fi patrunsa.
... Dar cei ce se incred in DOMNUL isi inoiesc puterea, ei zboara ca vulturii; alearga si nu obosesc, umbla si nu sunt extenuati..."

Cere si vei primi de la El ceea ce ai nevoie pt a trai zilnic in prezenta Lui. Umbla pe calea corecta si binecuvantarile Lui vor veni din sens invers spre tine lovindu-te... Ai fost creat sa fi mereu CAP, si niciodata coada, ai fost plamadit ca sa stai in randurile biruitorilor, dar penttru aceasta trebuie sa ramai in El! (Rom 8: 37)
Cu toate promisiunile lui Dumnezeu de a ne ajuta, de ce nu am trai o viaţă la maximul potenţialului nostru?

Cred că aceasta este, probabil, că nu vrem să ieşim din zona noastră de confort - că acesta este modul în care am trăit toate din viaţa noastră şi părinţii noştri şi bunicii nostri înainte de noi. Dar, ca de vultur, noi trebuie să îndrăznim să fim diferiti şi sa schimbam in noi ceva, atunci când este nevoie de schimbare. La fel ca şi fiul risipitor, care a fost hrănit porcii într-o altă ţară, flamand şi departe de familia sa, el brusc si-a dat seama că trebuie să existe ceva mai bun decât asta, si s-a intors acasa!

Multe dintre noi ne găsim în propria noastră piele de gaina, nu realizati ca noi au fost creati pentru lucruri mult mai mari? Cu binecuvântarea lui Dumnezeu si dorinta noastra de schimbare putem avea o viaţă mai bună în prezent, dar trebuie sa platim pretul: SA NE DESCHIDEM ARIPILE... Sa visam lucruri mari pentru El, apoi sa depunem efortul necerar pentru implinirea acelor vise..Dacă vom accepta, dar punctul de vedere al lui Dumnezeu si ne vom da seama ca El ne-a creat ca sa privim in sus de unde ne va veni inspiratia pentru zbor, nu ne vom mai strivi unghile in tarana pacatului dupa "firimituri" de fericire... Ce faci TU acum? Eu privesc in sus!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu