Push - Roaga-te pana ceva se intampla !

Un om dormea in coliba lui, cand dintr-odata, intr-o noapte, camera s-a umplut de lumina si i-a aparut Dumnezeu. Domnul i-a cerut sa faca o munca pentru El si i-a aratat o stanca mare din fata colibei. I-a explicat ca va trebui sa impinga piatra zilnic, cu toate puterile sale, ceea ce omul a si facut si dupa zi. Multi ani a muncit din greu, de la rasaritul la apusul soarelui, impingea din toate puterile, cu umerii proptiti pe suprafata masiva si rece a stancii de neclinitit. In fiecare noapte barbatul se intorcea trist si istovit in coliba lui, simtind ca intreaga zi a irosit-o degeaba. Tocmai cand barbatul era mai descurajat, Adversarul (Satana) a decis sa-si faca aparitia in gandurile plictisite ale acestuia :"De atata timp impingi piatra si ea nici nici nu s-a clintit". Asa omul a ramas cu impresia ca sarcina lui este imposibil de realizat si ca toata munca lui va fi un esec. Aceste idei l-au deprimat si decurajat pe barbat. Satan i-a spus: "De ce te distrugi singur pentru asta? petrece-ti timpul facand doar un efort minim si te vei simti mai bine". Barbatul ostenit tocmai asa isi propusese sa faca, dar inainte de asta a decis sa se roage si sa-si spuna pasul Domnului. "Doamne, a spus, am muncit mult si greu pentru Tine, adunandu-mi toate puterile sa fac ce mi-ai cerut. Acuma, dupa atata timp, nu am reusit sa misc piatra nici cu jumatate de milimetru. Ce am gresit? De ce am esuat?" Domnul i-a raspuns intelegator: "Prietene, cand ti-am cerut sa-Mi slujesti si tu ai acceptat, ti-am spus ca sarcina ta era sa impingi cu toate puterile in stanca, ceea ce ai si facut. Niciodata nu am spus ca astept ca tu sa o misti. Sarcina ta era doar sa impingi. Si acum vii la Mine obosit spunand ca ai esuat. Dar chiar asta e realitatea? Priveste la tine. Bratele iti sunt puternice si musculoase, spatele e vanjos si bronzat, mainile iti sunt batatorite de atata apasare, picioarele ti-au devenit solide si puternice. Te-ai dezvoltat mult si capacitatile tale sunt peste ce te-ai fi putut astepta sa ai. Adevarat, nu ai miscat stanca. Dar sarcina ta a fost sa Ma asculti si sa impingi, ca sa-ti pui la incercare credinta si increderea in intelepciunea Mea. Ceea ce ai si facut. Acuma Eu, prietene, voi muta stanca." Cateodata, cand auzim cuvantul Domnului, avem tendinta sa ne folosim gandirea noastra pentru a descifra ce vrea El, cand, de obicei, Domnul nu ne cere decat simpla ascultare si incredere in El. Cu toate ca noi credem ca prin credinta mutam muntii, de fapt tot Domnul este cel care ii muta din loc. Cand totul pare sa-ti mearga rau, ---->> P.U.S.H Cand nu mai ai loc de munca, ---->> P.U.S.H Cand oamenii nu reactioneaza asa cum ai vrea, ---->> P.U.S.H Cand nu mai ai bani si vine scadenta, ---->> P.U.S.H Cand ceilalti nu te inteleg, ---->> P.U.S.H P = pray (roaga-te) U = until (pana cand) Roaga-te pana cand ceva se intampla ! S = something (ceva) H = happens (se intampla)

CAND IUBESTI UN OM

CIND IUBESTI UN OM...

de Sorin Micutiu

Ce inseamna sa iubesti un om?
A iubi un om înseamnă
a-i contempla sentimentele,
aspiraţiile şi suferinţele,
visele şi bucuriile, lipsurile şi temerile.

A iubi un om înseamnă
să treci dincolo de veşminte,
dincolo de masca ce te poate minte
spre locul cel mai fierbinte...
Inima lui e grai fără cuvinte.

A iubi un om înseamnă
să fii plin de compasiune
să-i înţelegi durerea chiar de nu ţi-o spune...
Să laşi lacrima să se-mpreune
cu a lui tăcută rugăciune.

A iubi un om înseamnă
a-i oferi şansa să fie ascultat,
să se simtă iubit, respectat,
să vadă că-i apreciat,
să nu-i impui nimic forţat.

A iubi un om înseamnă
a-i recunoaşte dreptul la propria-i cale,
chiar dacă diferă de crezurile tale.
Să-i apreciezi sincer părerile sale
fără să-l judeci pentru-ale lui greşale.

A iubi un om înseamnă
să-ţi expui transpartent dorinţele,
sentimentele şi vulnerabilităţile...
Să-ţi exprimi sincer gândurile,
Să spui fără ruşine :”Acesta-s eu, omule!”

A iubi un om înseamnă
să ai curajul să urci spre Calvar,
să te dăruieşti pe tine, în mod voluntar,
să te jertfeşti dacă-i necesar
sorbind al suferinţei greu amar

A iubi un om înseamnă
să-i răspunzi când greşeşte, cu blândeţe,
Chiar de-i vinovat, să-l mângâi cu tandreţe,
Să nu-i strigi pacatul pe uliţi, prin pieţe...
Ochii tăi în lacrimi privirea-i să-i răsfeţe!

A iubi un om înseamnă
să-i simţi prezenţa ca o binecuvântare...
Alături de el, să zbori cu-nfiorare
Pe-aripi de dor, ca-ntr-o visare
Spre Primăvara Vieţii viitoare.

Aşadar,a iubi un om înseamnă
a duce povara dragostei depline,
a te iubi, la urma urmelor, pe tine,
suflet călător, prin taina simfoniilor divine,
spre părtăşia sfântă a Luminii senine.

APRECIEREA 1

Cum putem alege sa facem o diferenta in viata cuiva...
O poveste adevarata spusa de Barbara Glanz
tradus de Rodica Botan

In lecturile si sesiunile mele de lucru, citeodata intreb audienta sa inchida ochii si sa se gindeasca la o persona care, cindva, in cursul vietii lor le-a reaprins flacara interioara, le-a incalzit inima, le-a trezit spiritul.
Este o experienta profunda de asemenea pentru noi toti sa ne amintim bucuria de a fi apreciati.
Dupa o astfel de sesiune un domn mi-a multumit pentruca am revizitat acest concept al aprecierii . In urma acestei sesiuni, el si-a amintit de profesoara lui de literatura din clasa a opta care a avut un impact deosebit in viata lui.
Asa ca a planuit sa o caute si sa-i multumeasca. Citeva luni mai tirziu m-a chemat sa-mi spuna ca a gasit-o in sfirsit si ca i-a scris o scrisoare de multumire. Batrina lui profesoara primise scrisoarea lui si astfel in saptamina urmatoare el a primit acest raspuns de la ea…
"Draga John,
Nu ai sa stii nicioadata ce a insemnat scrisoarea ta pentru mine. Am 83 de ani si locuiesc de una singura intr-o locuinta cu o singura camera. Prietenii mei sint dusi de mult. Am fost profesoara pentru 50 de ani, dar scrisoarea ta de multumire este prima scrisoare de acest fel pe care am primit-o vreodata de la un elev de-al meu. Citeodata ma gindeam chiar…"ce am facut oare cu viata mea?". Am sa citesc si recitesc scrisoarea ta pina in ziua cind am sa mor."
In timp ce imi spunea toate astea la telefon, era evident cita emotie ii produsese aceasta scrisoare. Spunea el...ca aceasta profesoara era singura de care se vorbea la fiecare reuniune. Ea fusese profesoara lor favorita. "Noi am iubit-o " spunea el…dar nimeni nu i-a spus asta niciodata, pina cind el i-a trimis acea scrisoare.
Mother Teresa spunea…"Bunatatea este limba inteleasa de toata lumea; chiar si orbii o pot vedea si chiar si surzii o aud."
………………..
Cum ar fi sa incepi anul prin a-ti aminti de oamenii care au avut un impact in viata ta…Cum ar fi sa ii cauti sa le multumesti?
Ar putea sa se intimple minunea sa poti sa dai multa bucurie cuiva…si sa-ti mai si ramina si tie!!!
(de pe blogul Rodicai )

APRECIEREA 2

Cu ceva timp in urma am citit postarea anterioara a prietenei meleRodica si tot atunci am scris si marturisirea de mai jos.
Am rescris-o acuma pentru a arata ca apreciez dascalii care isi fac cu pasiune meseria si chiar am avut ocazia sa intalnesc astfel de oameni deosebiti in viata mea
21.02.2009
In urma cu o saptamana aveam de facut un drum, care necesita transportul cu doua mijloace de transport. Erau doua variante si pe amandoua traseele puteam intampina blocaje in trafic, asa ca am optat la intamplare pentru una dintre ele. Dupa nici doua statii deja traficul a devenit anevoios. Ca sa nu ma impacientez si enervez m-am gandit ca Domnul e la carma tuturor lucrurilor si ca si acest timp ar trebui sa-l folosesc gandindu-ma la ceva sau si ce ar trebui sa inteleg din asta. O prietena marturisea ca merge mult cu masina in drum spre locul de munca si foloseste acest timp pentru a medita la diverse evenimente si invataturi .
M-am urcat in prima masina si uitandu-ma pe fereastra m-am gandit ca poate ar trebui sa merg mai mult pe jos, ca miscarea mi-ar face bine .
Conform fluxul memoriei involuntare mi-am amintit , cat de bine m-am simtit oridecateori am facut miscare, fie mergand in excursii la munte , fie mergand cu bicicleta, fie alergand prin paduri la orientare turistica sau pur si simplu mergand pe jos prin Bucuresti prin parcuri sau pe strazi. Am o viata destul de sedentara atat la servici cat si acasa. Sunt multe indatoriri care necesita mult timp si efort dar care sunt statice. O sa trebuiasca sa imi reorganizez timpul si macar anumite distante in drumul meu ar trebui sa le parcurg pe jos. Ma gandesc pe vremea apostolilor acestia mergeau pe jos mult, prin aer curat timp in care chiar de se umpleau de praf pe picioare , calatoriile le aduceau in cale tot felul de oameni, si era si un mod sanatos de miscare.
Reflectand la acestea mi-am amintit ca a fost o perioada cand Dumnezeu a scos in calea mea un om care m-a ajutat sa-mi schimb modul de viata si ca urmare am reusit sa ies dintr-o stare melancolica si deprimanta. Dansa a fost d-na Stapanoiu profesoara mea de sport din clasele a noua si a zecea. Cu trei ani inainte de-a o intilnii am fost internata in spital pentru patru luni si jumatate cu un reumatism poliarticular . In aceasta periada tratamentul de lunga durata cu prednisone , antibiotice si alte “barbiturice” au adus o ameliorare dar nu o vindecare. Am fost externata numai cu conditia sa tin tratamentul cu strictete acasa. Datorita acestui fapt anul acela nu am mers la scoala iar urmatorii doi ani cand am reluat scoala nu am mai facut sport. Starea mea de sanatate fiind din nou buna in clasa a noua am reluat orele de sport. Atunci a avut loc intalnirea mea cu d-na Stapanoiu care “stapanea” foarte bine orele de sport.
O prietena imi spunea ca ar fi bine sa invatam tot ce Domnul aduce in viata noastra ca nu se stie cand vom avea trebuinta de acele lectii invatate. Asa si cu orele astea de sport din clasa a noua si a zecea, ele au insemnat mult pentru mine si aceasta doamna profesoara , cum aveam sa realizez mult mai tarziu , a avut un rol important in viata mea.
D-na Stapanoiu era o femeie cu o tinuta sportiva care de la inceperea orei pana la sfarsitul acesteia muncea cu noi neobosita. Avea o energie si o perseverenta care ma copleseau. Cand venea ora de sport eram exasperata cand ma gandeam cat o sa ma “terorizeze” doamna cu exercitiile ei. Preferam sa fac in locul orei de sport zece ore de matematica sau romana. Daca vedea ca nu pot sa sar capra ma punea de zece ori sa alerg si sa sar pana reuseam.
O data era sa ma duc gramada cu ea cu capra cu tot. Ma dezobisnuisem in ultimii ani sa fac sport asa ca mi-a fost teribil de greu s-o iau de la capat, mai ales ca in urma tratamentului cu prednisom luasem serios si in greutate. Dar nu numai greutatea era inpedimentul si psihic vorbind nu mai aveam aceiasi incredere in mine , cazusem intr-un fel de melancolie si depresie.
Dar cu Doamna Stapanoiu nu aveam nici o sansa sa stau retrasa. Ma obliga sa trec toate probele. “Pusese ochii pe mine” si nu ma lasa . La fiecare ora pentru mine incepea “calvarul”. In toti acesti doi ani cat am avut-o profesoara a muncit cu mine enorm. Eu credeam la vremea aceea ca ma persecuta. As fi vrut un pic de compasiune , doar vedea ca nu pot, si cand daramata dupa “minunatele’ ei probe asteptam rasplata pe masura efortului depus dezamagire totala..
La ora dansei mai mult de 7 nu obtineam cu tot efortul depus. Incet, incet, am inceput sa imi doresc sa-i demonstrez ca pot si am inceput sa fac cu constiinciozitate toate probele pe care mi le dadea. Dar cu toate acestea se parea ca nu observa sau nu vrea sa observe. In acea perioada acesta a fost un tratament psihologic deosebit, deoarece incepeam sa am din nou dorinta de viata , am inceput din nou sa ma bucur de ce ma inconjoara, am inceput sa devin mai ambitioasa sa am dorinte de viitor si sa mai scap si de ceva kilograme in plus. Astfel ca desi orele erau inca obositoare viata nu mi se mai parea asa de apasatoare.
Pe la sfarsitul clasei a zecea s-a intamplat un incident , care mi-a dezvaluit adevarul si anume ca aceasta profesoara severa de fapt m-a apreciat tot timpul si dorinta ei a fost sincera si buna pentru mine sa ma ajute sa trec nu numai peste handicapul meu fizic dar si peste cel psihic. La sfarsitul trimestrului trebuia sa dam un set de probe la sport. Conform obiceiului d-na Stapanoiu pe parcursul probelor striga la mine sa nu ma las sa continui. Epuizata am reusit sa trec toate probele si pentru prima data am obtinut din partea dansei nota noua. Eram extrem de bucuroasa si multumita ca am putut la asa o profesoara exigenta sa obtin aceasta nota de noua.
O colega din clasa pentru care orele de sport nu erau asa o problema obtinand cu usurinta noua si zece a vociferat nemultumita ca a luat cat mine noua. Adica cum sa fie comparata cu mine care cu efort deabea am terminat probele? ..Atunci am ramas inmarmurita , socata de raspunsul d-nei Stapanoiu. “L-a cat ai muncit tu ti-am dat prea mult , iar ei la cat a muncit i-am dat prea putin”. Adica ea vazuse tot efortul meu?, adica ea ma aprecia? Severitatea ei a fost doar o forma de a ma aduce pe linia de plutire?....Nu-mi venea sa cred….
In anii care au urmat pot spune ca am facut cu placere miscare prin excursii, patinaj, orientare turistica , am mers pe bicicleta, am facut deseori gimnastica, plimbari in parc, mergeam mult pe jos. Uneori cand imi aminteam cum am inceput sa fiu din nou vesela plina de viata imi amintesc de d-na Stapanoiu si cred ca atunci cand vrei sa atingi un obiectiv trebuie sa muncesti cu perseverenta.
Nimic nu e intamplator in viata noastra trebuie doar cu grija sa ne facem partea si cu siguranta Dumnezeu va lucra ca totul sa fie spre binele nostrum…Dealungul timpului imaginea dansei si ce a insemnat aceasta profesoara in viata mea mi-a revenit adesea in minte….
Uneori ma gandeam ca daca as intalni-o i-as marturisi ce a insemnat dansa pentru mine si i-as multumi…Si Dumnezeu mi-a oferit ocazia. Am intalnit-o peste aproximati cinsprezece ani “intamplator” intr-un tramvai. Desi mai imbatranise era tot acea doamna impunatoare pe care o stiam. Am intrat in vorba cu dansa si i-am marturisit cine sunt ce a facut dansa pentru mine si i-am multumit. Isi mai aducea vag aminte de mine si e firesc la cate generatii a invatat si cate eleve ca mine o fi avut. Am multumit lui Dumnezeu pentru ea si pentru ca am putut sa o intalnesc sa-i multumesc si dansei. Aceasta este minunata mea experienta de viata datorata unui om care si-a facut meseria cu constiinciozitate .
Ma gandesc ca si noi acolo unde suntem fiecare ar trebui sa ne facem meseria cu constiinciozitate si astfel Dumnezeu va putea sa lucreze si prin noi…

ULTIMUL ALERGATOR

de Lisa Beach
tradus Rodica Botan
“Marathonul Annual” din orasul meu se tine de obicei vara cind temperaturile sint insuportabile. Mi se daduse misiunea sa insotesc in ambulanta grupul de alergatori in caz ca cineva ar avea nevoie de vreo interventie medicala. Soferul ambulantei impreuna cu mine aveam aer conditionat in ambulanta si asteptam gongul la ceva distanta de grupul de 100 si ceva de atleti care erau asezati la linia de pornire.
“Noi trebuie sa stam in spatele ultimului atlet, asa ca ia-o incet…i-am zis soferului, Doug, cind s-a dat startul. “Sa speram ca ultimul alergator o sa aiba viteza…” zise el rizind.
Cum incepusera sa-si ia fiecare locul, cei mai rapizi alergatori incepusa sa se piarda din vedere…si ochii mi se oprira pe o femeie cu pantaloni scurti albastii si luciosi de alergator si o bluza alba, prea larga pentru ea. “Doug…uita-te”…
Fara cuvinte ne uitaram unul la altul si fara sa ni se spuna… am stiut ca asta este ultimul alergator. Picioarele erau intoarse spre inauntru in timp ce genunchiul sting era sucit inafara. Picioarele ei erau indoite si atit de sucite ca aproape parea imposibil sa crezi ca poate sa mearga…darmite sa alerge un marathon.
Dough si cu mine priveam in tacere cum incet, incet avansa. Nu am scos nici unul un singur cuvintel. Ne miscam cu ambulanta un pic si apoi asteptam ca sa prinda ea un pic de distanta, apoi din nou ne mai miscam un pic.
Privind-o cum cu atita greutate punea un picior in fata celuilalt, m-am trezit parca respirind greu pentru ea si cu rasuflarea taiata impingind-o mintal sa avanseze. In alte momente as fi vrut sa se opreasca dar in acelasi timp ma rugam sa nu se opreasca ci sa-si termine cursa.
In sfirsit…era ultima ramasa pe pista. Imi curgeau lacrimile in timp ce emotionat stateam pe marginea scaunului si priveam cu admiratie profunda si respect, si poate reverenta cum se forta inainte cu o determinare de fier, parcurgind ultima mila.
Cind in sfirsit linia de sosire aparu in fata noastra, peste tot era plin de gunoi lasat acolo de multimile de oameni care sarbatorisera deja pe cistigatori si plecasera acasa de mult. Dar, stind drept si mindru, la sosire statea un om singur, asteptind. Din hirtie creponata crease o panglica pe care o tinea cu o mina si cealalta o legase de un stilp. Incet, ultimul alergator trecu linia de sosire rupind panglica si lasind in urma doua jumatati fluturind in urma ei…
Nu cunosc numele acestei femei, dar in acea zi, ea a devenit bucatica din viata mea, o parte de care imi amintesc mereu si de care depind in unele momente. Pentru ea, marathonul n-a insemnat sa ii intreaca pe ceilalti alergatori, sau sa cistige trofeul, pentru ea a insemnat sa sfirseasca ceea ce si-a propus sa faca, cu orice sacrificiu. Cind gindesc uneori ca anumite lucruri sint prea dificile sau imi iau prea mult timp, sau cind am pe buze fraza…”nu mai pot sa fac…una sau alta”, ma gindesc la ultimul alergator…si orice am de facut incepe sa mi se para mult mai usor…
………………………………
Nu stiu daca mai e nevoie sa va spun ce simtaminte am avut traducind aceste rinduri. M-am gindit la multele situatii cind am irosit timp si energie fiind in competitie cu …persoane care la ora asta sint atit de neimportante; sau cind am cheltuit resurse pretioase sa impresionez pe cineva…si de obicei persoanele respective nu merita impresionate…
Si in acelasi timp, exista in noi dorinta sa facem o lucrare buna, sfinta pentru Dumnezeu. Si in fiecare an ne luam angajamente, dar ne pierdem pe parcurs. Sintem handicapati in unele privinte, neputinciosi in altele, inceti si lipsiti de coordonare. Dar undeva la linia de sosire Dumnezeu, Tatal nostru iubitor ne asteapta …ne asteapta ca pe niste invingatori , nu conteaza cit timp ne ia, nu conteaza ca altii au terminat mai repede…Amintiti-va de Fiul risipitor.
Poate anul asta ne hotarim sa fim mai sirguinciosi si sa ne straduim mai mult…un pas in fata celuilalt, catre tinta noastra; acolo ne asteapta o rasplata vesnica!
(de pe blogul Rodicai)

BENEFICIUL MERELOR

O vorba din batrani spune ca doctorii ar ramane fara paine, daca noi toti am consuma un mar inainte de culcare si asta datorita multiplelor lui beneficii pentru sanatate. Merele sunt detoxifianti excelenti, iar sucul de mere poate distruge virusii din organism.

Avantajele consumului de mere

1. Merele curata dintii si intaresc gingiile.
2. Scad nivelul colesterolului.
3. Detoxifica organismul si au proprietati antivirale.
4. Merele previn constipatia, deoarece ajuta in procesul digestiei.
5. Un mar mare ofera aproape 30% din cantitatea minima de fibre care trebuie consumata zilnic.

Utilizarile merelorPersoanele care sufera de guta si reumatism trebuie sa manance regulat mere, deoarece ajuta in procesul de vindecare.

Mancand 2 mere pe zi se va dimua nivelul colesterolului cu pana la 10%.

Consumul de suc de mere, de 3 ori pe zi, previne instalarea virusilor in organism.

Merele rase, amestecate cu iaurt, ajuta in cazul diareei.

Stiati ca marul e vedeta in lupta contra aterosclerozei (depunerile de colesterol pe artere) alaturi de ceapa, usturoi si soia?

Digestie mai buna cu un mar pe zi

Sunt foarte bune pentru persoanele care au probleme cu stomacul. Daca aveti probleme de genul indigestiilor, mancati mere inainte de mese.

Merele contin acid malic, o substanta care le da acestor fructe gustul usor acrisor. Datorita acidului malic, merele stimuleaza digestia, fiind indicate cu precadere in cazul persoanelor care consuma multe grasimi. In acelasi timp, merele sunt ideale pentru cei care au probleme cu ficatul. Continutul ridicat de fibre – 5 g/100 g – recomanda merele pentru reglarea tranzitului intestinal si stimularea detoxifierii organismului.

Cura de mere pentru detoxifiere

Specialistii in medicina naturista recomanda cura de mere pentru detoxifierea organismului. In timpul curei mancati mere si beti mult suc de mere. Aceasta cura nu trebuie tinuta mai mult de cateva zile, pentru a nu priva organismul de nutrientii esentiali (proteine, grasimi de calitate care nu se gasesc in mere). Pentru a profita de beneficiile merelor, beti suc proaspat stors.
Sucul proaspat de mere este energizant, stimuleaza activitatea musculara, fiind recomandat cu precadere sportivilor. De asemenea, sucul de mere este un remediu contra asteniei sub toate formele ei. Starile de astenie, starile depresive sunt date de multe ori de carenta de vitamina C. Lipsa vitaminei C din dieta afecteaza sinteza noradrenalinei, un neurotransmitator de la nivelul creierului, iar un nivel scazut al noradrenalinei este pus in legatura cu astenia, starile depresive.
100 g mere contin 12 mg vitamina C, numita si vitamina imunitatii. Astfel, un mar pe zi ne apara de raceli iarna si de astenie primavara.

Mere pentru eliminarea calculilor biliari

Cura cu mere are proprietati diuretice si depurative. Persoanele cu probleme renale sau biliare vor fi mirate sa constate ca o cura cu mere le poate ajuta sa elimine nisipul si pietrele de la rinichi sau caile biliare.
Stiati ca medicul francez Denis Dumont (1830-1886) a remarcat la sfarsitul secolului al XIX-lea ca pietrele la rinichi erau foarte rare in Normandia. Dr. Denis Durmont punea aceasta pe seama faptului ca normanzii consumau mult cidru (bautura obtinuta prin fermentarea sucului de mere), o metoda inedita de prevenire a calculilor renali.
Reumaticii pot urma si ei o cura cu mere. Datorita proprietatilor depurative, merele pot ajuta la eliminarea depunerilor de saruri din articulatii, scazand intensitatea durerilor articulare.
Merele sunt bune si in guta, deoarece elimina acidul uric. Acidul uric provoaca guta in cazul persoanelor cu o dieta foarte bogata in carne. Potasiul si acidul malic din mere previn depunerea acidului uric in articulatii.

Merele in cura de slabire

Merele nu lipsesc din nici o cura de slabire. Merele calmeaza foamea, dau senzatia de satietate cu doar 50 de calorii la 100 g. Persoanele care au probleme cu greutatea pot incerca o cura cu mere de cateva zile, timp in care vor manca 1-1,5 kg de mere zilnic. Merele impiedica asimilarea grasimilor, datorita fibrelor. Au putine calorii, element important in orice cura de slabire. Iar continutul ridicat de potasiu favorizeaza eliminarea din organism a surplusului de apa.

Ce este indicat?

Semintele de mar contin iod. Potrivit studiilor, 5-6 seminte de mar ne asigura doza zilnica de iod. Lipsa iodului din alimentatie incetineste dezvoltarea psihica si fizica a copiilor si provoaca gusa la adulti.

Fiti siguri insa sa nu consumati prea multe seminte de mare, pentru ca pot deveni toxice in cantitati mari.

Ce nu este indicat?

Merele decojite nu sunt recomandate. O data cu coaja sunt inlaturate si o mare parte din fibre, si unele vitamine. Nici sucul de mere din comert nu este indicat, deoarece contine zahar adaugat si conservanti periculosi pentru sanatate.

Valori nutritive/100 g mere

• Calorii – 55
• Apa – 84%
• Fructoza – 8,4 g
• Glucoza – 2 g
• Fibre- 5 g
• Calciu – 6 mg
• Magneziu – 5 mg
• Fosfor – 11 mg
• Potasiu – 17 mg
• Vitamina C – 12 mg

(autor poze Cristi Davidovici / blog Ferestre spre natura)

VERSETUL ZILEI

“Luati jugul Meu asupra voastra si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre. Caci jugul Meu este bun, si sarcina Mea este usoara.” (Mat.11:29,30)

CUM SA SCAPAM DE POVERI

Eu cred ca in fiecare dimineata si sera ar trebui sa ne amintim esenta predicii de mai jos pentru ca umblarea noastra sa fie mai "buna" si "usoara" cum ne-a sfatuit Domnul si Mantuitorul nostru Isus Hristos.

PREDICA/fratele Sorin Badragan/17.01.2010

"Dimineata ne imbracam ne aranjam punem diverse haine pe noi. Dar in afara de haine noi mai punem ceva, noi punem si poveri (ca un sac care se numeste pacate). Si credem ca prin puterea noastra vom vom rezolva problema lor. Nu prin fapte bune putem rezolva pacatelesi nici prin moralitate. Pacatul facut impotriva lui Dumnezeu este o povara

“Un psalm al lui David. O cantare.) Ferice de cel cu faradelegea iertata si de cel cu pacatul acoperit!” (Ps.32:1)

“Atunci Ti-am marturisit pacatul meu si nu mi-am ascuns faradelegea. Am zis: „Imi voi marturisi Domnului faradelegile!” Si Tu ai iertat vina pacatului meu. “ (Ps.32:5)

“N-a mai ramas nimic sanatos in carnea mea, din pricina maniei Tale; nu mai este nicio vlaga in oasele mele, in urma pacatului meu.” (Ps.38:3)

“Imi marturisesc faradelegea, ma doare de pacatul meu.” (Ps.38:18)

“Spala-ma cu desavarsire de nelegiuirea mea si curata-ma de pacatul meu! “(Ps.51:2)

“Caci imi cunosc bine faradelegile, si pacatul meu sta necurmat inaintea mea. “(Ps.51:3)

1.Nu incerca sa iti ascunzi in coltul cel mai intunecat povara = pacatul. El devine o robie. Facem pacate si nu le marturisim.

2. A incerca sa fi religios prin puterea ta. Ex. Apostolul Pavel.. Saul era religios si era considerat sfant, dar cand se intalneste cu Domnul Isus Hristos isi da seama ca nu poate fi curat prin puterea sa. Filipeni cap. 3” Dar lucrurile care pentru mine erau castiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba inca si acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, fata de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate si le socotesc ca un gunoi, ca sa castig pe Hristos si sa fiu gasit in El, nu avand o neprihanire a mea pe care mi-o da Legea, ci aceea care se capata prin credinta in Hristos, neprihanirea pe care o da Dumnezeu, prin credinta.” Luter a realizat acelasi lucru: povara ramane oricat de religios esti, pentru ca clachezi. Domnul Isus spune ca fariseii puneau poveri pe care nici ei nu le puteau face.

3.Ranile pe care ni le-au pus altii in inima. Penina ii amintea Anei ca nu a adus copii pe lume. Ana avea rani profunde. Femeia care i-a sters picioarele cu lacrimile ei Mantuitorului, nu isi plangea doar pacatele ci sir anile adanci. Durerea unor dezamagiri, problemele reale cu care ne confruntam.

“Era un om din Ramataim-Tofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Tuf, efratit.El avea doua neveste: una se numea Ana, iar cealalta Penina. Penina avea copii, dar Ana n-avea. In ziua cand isi aducea Elcana jertfa, dadea parti nevestei sale Penina, tuturor fiilor si tuturor fiicelor pe care le avea de la ea.Dar Anei ii dadea o parte indoita; caci iubea pe Ana. Dar Domnul o facuse stearpa.Si in toti anii era asa. Ori de cate ori se suia Ana la Casa Domnului, Penina o intepa la fel. Atunci ea plangea si nu manca. Elcana, barbatul ei, ii zicea: „Ano, pentru ce plangi si nu mananci? Pentru ce ti-este intristata inima? Oare nu pretuiesc eu pentru tine mai mult decat zece fii?”Ana s-a sculat, dupa ce au mancat si au baut ei la Silo. Preotul Eli sedea pe un scaun, langa unul din usorii Templului Domnului. Si Ana se ruga Domnului cu sufletul amarat si plangea. Ana vorbea in inima ei si numai buzele si le misca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea ca este beata si i-a zis: „Pana cand vei fi beata? Du-te de te trezeste!”Ana a raspuns: „Nu, domnul meu, eu sunt o femeie care sufera in inima ei, si n-am baut nici vin, nici bautura ametitoare; ci imi varsam sufletul inaintea Domnului. Sa nu iei pe roaba ta drept o femeie stricata, caci numai prea multa mea durere si suparare m-a facut sa vorbesc pana acum.”S-au sculat dis-de-dimineata si, dupa ce s-au inchinat pana la pamant inaintea Domnului, s-au intors si au venit acasa la Rama. Elcana s-a culcat cu nevasta sa Ana, si Domnul Si-a adus aminte de ea. Cand i s-au implinit zilele, Ana a ramas insarcinata si a nascut un fiu, caruia i-a pus numele Samuel „caci”, a zis ea, „de la Domnul l-am cerut.” Barbatul sau, Elcana, s-a suit apoi cu toata casa lui sa aduca Domnului jertfa de peste an si sa-si implineasca juruinta. Dar Ana nu s-a suit si a zis barbatului ei: „Cand voi intarca copilul il voi duce, ca sa fie pus inaintea Domnului si sa ramana acolo pentru totdeauna.”Elcana, barbatul ei, i-a zis: „Fa ce vei crede, asteapta pana-l vei intarca. Numai implineasca-Si Domnul cuvantul Lui!” Si femeia a ramas acasa si a dat tata fiului ei, pana l-a intarcat. Ana a zis: „Domnul meu, iarta-ma! Cat este de adevarat ca sufletul tau traieste, domnul meu, atat este de adevarat ca eu sunt femeia aceea care stateam aici langa tine si ma rugam Domnului. Ana s-a rugat si a zis: „Mi se bucura inima in Domnul, puterea mea a fost inaltata de Domnul; mi s-a deschis larg gura impotriva vrajmasilor mei, caci ma bucur de ajutorul Tau. Elcana s-a dus acasa la Rama, si copilul a ramas in slujba Domnului, inaintea preotului Eli.”

4.Neiertarea. Cineva ne greseste.Sotul, sotia, copiii, parintii, colegii,fratii, surorile. Si spui: Nu voi mai vorbi cu el, nu ma asteptam ca tocmai tu…Dar cei care te-au ranit pot fi relasati in timp ce tu esti cel care poarta povara. Neiertarea nu ne da pace. S-ar putea ca cel care a gresit nici sa nu realizeze. Neiertarea fura bucuria si pacea.

5.Ingrijorarile. Cum vei plati facturile? Cand voi avea o nevasta? Cand o sa ma insor? Ce o sa fac la scoala? Povara aceasta este mare. Cuvantul pentru ingrijorare este tradus ad literam: a imparti mintea. A avea mintea impartita inseamna o viata neamplinita. S-a dovedit ca ingrijorarea duce la boli, la dereglarea tiroidei, disfunctii ale stomacului. Ne ingrijoram cu ceea ce nu avem si cu ce avem ce vom face…

Sacii pe care ii luam in fiecare dimineata…Nu exista nici o sansa?... “Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna.” (Mat.11:28)

Este cineva care stie de poverile tale sit e invita sa-I dai Lui poveriletale. Sa le aruncam asupra Lui. Domnul zice in versetul de mai sus”Vino la Mine daca esti trudit si imovarat.”

Daca iti marturisesti pacatele Domnul Isus le iarta sit e curateste prin sangele Sau. “Povara ta ar trebui sa stea pe spatele meu nu al tau” zice Domnul. Nu incerca tu. Prin har a-ti fost tamaduiti. Nu trebuie sa muncesti pentru mantuirea ta, accept-o prin credinta. Firea noua ne va ajuta dand libertate lui Dumnezeu sa lucreze in vietile noastre, caci Dumnezeu ne-a altoit. Ana adduce poverile la templu. Cel la care trebuie sa venim cu poverile noastre este Dumnezeu. Vino la Isus cu toate ranile tale. Sa iertam cum ne-a invatat Domnul. “Atunci Petru s-a apropiat de El si I-a zis: „Doamne, de cate ori sa iert pe fratele meu cand va pacatui impotriva mea? Pana la sapte ori?” Isus i-a zis: „Eu nu-ti zic pana la sapte ori, ci pana la saptezeci de ori cate sapte.” De cate ori adica de 490 de ori intr-o zi. Nu purta neiertarea pe spatele tau.

“Si aruncati asupra Lui toate ingrijorarile voastre, caci El insusi ingrijeste de voi.” (1Petru5:7) ;

“Bucurati-va totdeauna in Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va! Blandetea voastra sa fie cunoscuta de toti oamenii. Domnul este aproape. Nu va ingrijorati de nimic; ci, in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri. Si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus.”(Filipeni 4:4..7);

“Binecuvantat sa fie Domnul care zilnic ne poarta povara, Dumnezeu, Mantuirea noastra”(Psalmul 68:19)

“Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna.” (Mat.11:28)

“Luati jugul Meu asupra voastra si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre. Caci jugul Meu este bun, si sarcina Mea este usoara.” (Mat.11:29,30)

Cu alte cuvinte”Pentru ca Ma aveti pe Mine in viata voastra”.E un stil de viata placut sa fii copilul lui Dumnezeu. Sa traim cu El si pentu El in fiecare zi.

“Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Mat.6:33)

“Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Luc.12:31)

Cu alte cuvinte”Faceti ce va zic Eu si poverile le voi purta Eu” Fa schimb cu El. Da-I Lui poverile tale. Domnul Isus vrea sa faca schimb cu tine: vrea sa-ti ia poverile tale si tu sa iei “jugul” Lui “bun” si “sarcina” lui “usoara”.

Statutul de copil al lui Dumnezeu e cel mai profitabil schimb pe care il poti face…."

(mentionez ca fratele Sorin avea la indemana cateva ruxacuri maricele pe care le-a adaugat in spate ori de cate ori vorbea de o noua povara. La sfarsit dupa ce a vorbit de eliberarea de poveri a pus ruxacurile la piciorul unei cruci sinbolice din lemn . A loat apoi un ruxacel mic si usor ce simboliza sarcina jugul bun si sarcina usoara. )

Acum sunt la moda gentile mari. Eu nu sunt in pas cu moda si nu imi permit sa cumpar genti des asa ca port o geanta ori pana se strica ori pana primesc alta. Penultima geanta primita era mare incapatoare dar cam incomoda. Cu catva timp in urma am primit un ruxacel mic care pentru ca mi s-a parut mai usor de purtat l-am inlocuit cu geanta mare. Dupa ce am ascultat minunata predica a fratelui Sorin si am realizat ca atunci cand e vorba de lucrurile material gandim logic; inlocuim o povara mare cu una mai mica, ma intreb oare de ce nu gandim si pe plan spiritual asa? …

(o povara mare pentru un copil ruxacul acela imens din spatele baiatului si o geanta prea mare pentru o fetita asa mica nu credeti? oare nu asa procedam si noi uneori in viata noastra de crestini?)

SCRISOAREA

(tradus si postat de Rodica Botan /8.09.2008)

Oamenii lui Dumnezeu sint peste tot…chiar si la posta. Ceea ce urmeaza este una dintre cele mai frumoase gesturi ce mi-a fost dat vreodata sa intilnesc. Nu stiu exact cine a trimis acest mesaj dar mesajul confirma ca Dumnezeu are oamenii Lui peste tot.
Ciinele nostru care avea 14 ani, a murit luna trecuta. O zi dupa moartea lui, fetita noastra de 4 ani, Meredith plingea si spunea cit de mult ii duce dorul lui Abbey… Apoi m-a intrebat daca poate sa ii trimita o scrisoare lui Dumnezeu, ca atunci cind Abbey o sa ajunga in cer, Dumnezeu sa stie ca e catelusa ei. I-am spus ca daca imi dicteaza ce sa scriu, o sa scriu scrisoarea pentru ea…
Iata scrisoarea…
Draga Doamne,
Te rog sa ai grija de catelusa mea. Ea a murit ieri si trebuie déjà sa fie cu tine in cer. Mi-e tare dor de ea. Iti multumesc ca mi-ai dat-o sa ma joc cu ea…pina cind s-a imbolnavit.
Acuma sper ca si tu sa te joci cu ea. Ii place sa se joace cu mingea si sa inoate. Iti trimit si o poza cu ea ca s-o recunosti cind o vezi. Cu drag Meredith.
Am pus impreuna scrisoarea intr-un plic, impreuna cu o poza a lui Abbey cu Meredith si am adresat-o lui Dumnezeu…in cer.
Am pus adresa noastra de acasa, si apoi Meredith a pus citeva timbre pe fata plicului pentruca a zis ea ca cerul e departe si e nevoie de mai multe timbre sa ajunga acolo. In dupa amiaza aceea, am pus-o in cutia postala . Citeva zile au trecut si Meredith m-a intrebat daca Dumnezeu a primit si a citit scrisoarea ei. I-am spus ca mai mult ca sigur ca a citit-o.
Ieri, am primit un pachet impachetat intr-o hirtie aurita. Pe pachet scria…pentru Meredith…un scris de mina necunoscut. Meredith a deschis pachetul. In pachet era o carte scrisa de Domnul Roger, intitulata …cind un animal moare…. Lipit de coperta, inauntrul cartii, se afla plicul deschis cu scrisoarea si pe pagina opusa era poza trimisa de Meredith, si o notita care spunea…
Draga Meredith.
Abbey a ajuns cu bine in cer. Poza pe care ai trimis-o ne-a fost de mare folos, pentruca m-a ajutat sa o recunosc pe Abbey imediat.
Abbey nu mai este bolnava. Spiritul ei se simte bine cu mine aici asa cum s-a simtit cu tine pe pamint. Abbey este incintata ca a fost catelul tau. Pentruca in cer nu mai sint trupurile de pe pamint, nu am nici buzunare unde sa tin poza de la tine, asa ca ti-o trimit inapoi in aceasta carte ca sa o tii de amintire de la Abbey.
Multumesc pentru scrisoarea ta frumoasa si multumeste mamei tale pentruca te-a ajutat sa o scrii si sa mi-o trimiti.Tu ai o mama minunata. Ti-am ales-o in mod special.
In fiecare zi eu trimit binecuvintari pentru tine si te iubesc foarte mult.
Si sa stii ca ma gasesti foarte usor…oriunde exista dragoste, acolo ma aflu si Eu.
Cu dragoste,
Dumnezeu

-----------------------------------------------------------------------------------------------

There is a God in the Post Office. This is one of the kindest things I've ever experienced.. I have no way to know who sent it, but there is a beautiful soul working in the dead letter office of the US postal service.

Our 14 year old dog, Abbey, died last month. The day after she died, my 4 year old daughter Meredith was crying and talking about how much she missed Abbey. She asked if we could write a letter to God so that when Abbey got to heaven, God would recognize her. I told her that I thought we could so she dictated these words:

Dear God,

Will you please take care of my dog? She died yesterday and is with you in heaven. I miss her very much. I am happy that you let me have her as my dog even though she got sick.

I hope you will play with her. She likes to play with balls and to swim. I am sending a picture of her so when you see her. You will know that she is my dog. I really miss her.

Love, Meredith.

We put the letter in an envelope with a picture of Abbey and Meredith and addressed it to God/Heaven. We put our return address on it. Then Meredith pasted several stamps on the front of the envelope because she said it would take lots of stamps to get the letter all the way to heaven. That afternoon she dropped it into the letter box at the post office. A few days later, she asked if God had gotten the letter yet. I told her that I thought He had.

Yesterday, there was a package wrapped in gold paper on our front porch addressed, `To Meredith,' in an unfamiliar hand. Meredith opened it. Inside was a book by Mr. Rogers called, 'When a Pet Dies.' Taped to the inside front cover was the letter we had written to God in its opened envelope. On the opposite page was the picture of Abbey & Meredith and this note:

Dear Meredith,

Abbey arrived safely in heaven.

Having the picture was a big help. I recognized Abbey right away.

Abbey isn't sick anymore. Her spirit is here with me just like it stays in your heart. Abbey loved being your dog. Since we don't need our bodies in heaven, I don't have any pockets to keep your picture in, so I am sending it back to you in this little book for you to keep and have something to remember Abbey by.

Thank you for the beautiful letter and thank your mother for helping you write it and sending it to me. What a wonderful mother you have. I picked her especially for you.

I send my blessings every day and remember that I love you very much.

By the way, I'm easy to find, I am wherever there is love.

Love,

God

----------------------------------------------------------------------------

Citind aceasta poveste minunata mi-am amintit ca am
vazut acum cativa ani filmul “Mica sirena “realizat in 2000. In film este vorba de o mica fetita in varstade 4 ani, Desi, care dupa moartea tatalui ei vine sa locuiasca impreuna cu mama sa in casa bunicilor. Neputand sa inteleaga disparitia brusca din viata ei a tatalui are impresia ca acesta a parasit-o si nu poate trece peste aceasta situatie. Micuta il vede in visurile ei, ii scria scrisori si astepta raspuns. Intr-o zi leaga o astfel de scrisoare catre tatal ei de un balon. Acesta dupa ce calatoreste mii de kilometric ajunge pe o insula Mermaid. Balonul e gasit la vanatoare de un localnic care o adduce acasa si o citeste impreuna cu familia si se hotarasc sa raspunda acelei scrisori prin care o invita pe fetita si mama ei in vizita. Stirea apare intr-un ziar local si multi cititorii ii scriu fetitei si ii trimit si bani, astfel ele pot merge in acel tinut departat.

Acolo fetita constata cat de frumos e si fiind convinsa ca si tatal ei este intr-un asemenea tinut frumos se impaca cu disparitia tatalui sau.
Filmul este inspirit dupa o intamplare reala si e foarte frumos realizat. Vazand acest film si stiind ca aceasta poveste a fost reala, m-am gandit ca intradevar Dumnezeu are proprii lui oameni prin care vorbeste unor astfel de copilasi intristati,aducandu-le alinare...