“Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea,
ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” (Ioan.3:16)

sâmbătă, 11 decembrie 2010

DUMNEZEU

Dumnezeu



Citeste totul pana la capat! Mai-mai ca l-am sters si eu, dar cata binecuvantare cand am ajuns la sfarsit!

Subiect:
CITESTE NUMAI DACA AI TIMP PENTRU DUMNEZEU

Doamne, cand l-am primit m-am gandit...

N-am timp pentru asa ceva...si in plus nu e potrivit la serviciu.

Apoi am realizat ca exact felul asta de a gandi..., tocmai asta e cauza atator probleme azi in lume.


Incercam sa-l tinem pe Dumnezeu in biserica duminica dimineata... Si poate duminica seara...
Si, poate, la vreun eveniment in mijlocul saptamanii.

Si ne place sa-L avem in preajma la boala...
Si, bineinteles la inmormantari.

Cu toate acestea nu ne facem timp pentru El la serviciu, sau la joaca...

Pentru ca...partea asta a vietii credem...ca o putem, ca trebuie, sa o rezolvam singuri.

Doamne, iarta-ma daca vreodata mai cred ca exista...

un timp si un loc anume unde...

EL nu e pe primul loc in viata mea!


Ar trebui sa gasim totdeauna timp sa ne amintim cate a facut El pentru noi.



Daca nu te rusinezi sa faci urmatoarele, urmeaza directiile:

Isus a spus: "Daca te rusinezi de mine, si eu ma voi rusina de tine in fata Tatalui."

Te rusinezi de Domnul?

Trimite acest e-mail numai daca ESTI SIGUR CA VREI!!

Da, il iubesc pe Domnul!

El este izvorul vietii si Mantuitorul nostru.

El ma tine in fiecare zi. Fara El voi fi nimic, nu voi reusi nimic. Fara El sunt nimic. Insa, fiind cu Cristos, El ma intareste. (Fil. 4:13)




Un test simplu...

Daca il iubesti pe Domnul... si nu ti-e rusine de minunatiile pe care le-a infaptuit pentru tine,

trimite acest mesaj la 10 persoane, inclusiv cui ti l-a trimis tie!

Nici nu stiu daca am 10 persoane pentru acest mesaj... Dar tu?



POEM



Am ingenunchiat rugandu-ma, dar nu prea mult, caci multe altele aveam de facut.
Ma grabeam la serviciu, chitantele erau gramada.
Asa ca am ingenunchiat si am spus grabit o rugaciune,
M-am ridicat apoi repede sa plec.


Datoria mea de crestin era implinita, sufletul meu se putea linisti.


Toata ziulica n-am gasit timp sa spun o vorba buna, sa vorbesc cu prietenii despre Isus.
Oricum, ma temeam ca mi-ar rade in fata.


N-am timp, n-am timp, prea multe de facut...
Ma plangeam intruna...


Chiar n-aveam timp pentru un suflet la nevoie?
Poate nici timp sa mor???

M-am apropiat de Domnul, i-am stat in fata cu ochi mariti:

Tinea in maini o carte,
Cartea vietii


Dumnezeu s-a uitat in carte:"Numele tau nu-i de gasit. Aveam de gand sa-l trec in carte, dar timpul mi-a lipsit."


Hmmm, dar tu? Ai timp sa trimiti acest mesaj?


Nu te opri, mergi pana la capat!
Usor / greu

De ce ne e mai greu sa spunem adevarul, si atat de usor o minciuna?


De ce ne ia somnul in biserica, dar ne trezim imediat ce predica e gata?

De ce ne vine atat de greu sa vorbim despre Dumnezeu, dar atat de usor cand e vorba de lucruri frivole?

De ce gasim plictisitoare o cartulie religioasa, dar ne uitam cu interes intr-o revista la moda?

Cum de ne e atat de usor sa stergem un mesaj religios, dar trimitem tot felul de prostioare?

De ce bisericile devin tot mai mici, in timp ce barurile si cluburile de dans sunt neincapatoare?

Te dai batut? Mai gandeste-te!





Vei trimite acest e-mail, sau il vei sterge?

Nu uita, Dumnezeu ne priveste.
Roata rugaciunii-
Haideti sa vedem daca diavolul poate opri ofensiva!

Iata ce trebuie sa faci:
La primirea acestui mesaj spune o rugaciune pentru persoana care ti l-a trimis...

Rugaciunea e un lucru minunat...

Nu costa nimic, dar rasplata e minunata!
BINECUVANTAREA LUI DUMNEZEU SA FIE CU NOI, CU TOTI!

Binecuvantarea Domnului sa cada asupra ta! Sper ca toti sa fiti binecuvantati, asa cum sunt eu, in urma acestui mesaj! Oare cati il vor sterge din cauza titlului?

Dumnezeu sa ne ocroteasca pe toti !!





duminică, 5 decembrie 2010

SUCCESUL UNI BUN MANAGER

Chiar daca numai unii dintre noi avem sau am avut o slujba de administrator ,intr-un sens cu totii suntem manageri .Din punct de vedere spiritual ,fiecare om este un administrator al sufletului sau .
Ceea ce este interesant in intamplarea relatata in Luca 12:16-21 este sa descoperim ca modul in care ne hranim sufletul va determina locul in care vom petrece vesnicia.
Se pare ca omul acesta la prima vedere a fost un bun manager. Afacerea i-a prosperat asa ca s-a candit cum sa-si largeasca spatiile de depozitare pentru a strange cat mai mult .
Dar oare ce este rau in a-ti face economii pentru viitor, mai ales ca traim in vremuri de criza financiara in care banii sunt atat de putini, preturile atat de marisi viata atat de scumpa ? Greseala acestui om a fost aceea ca a crezut ca sufletul poate fi satisfacut cu aceleasi"alimente"cu care este hranit trupul...dar nu este asa !!!Era convins ca banii ,mancarea ,afacerea ,veseliea ai va intretine sufletul .Dar el nu se hraneste cu mancarea de natura fizica ,ci de natura spirituala. De aceea el nu a fost un administrator bun iar vesnicia lui a fost una sumbra .
Dar cu ce se hraneste sufletul ?
Primul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa-ti incredintezi viata in mana unui manager bun.
Biblia ne spune ca omul cand a fost creat ,la avut pe Dumnezeu ca Administrator al vietii lui. Omul insa nu la ascultat pe Dumnezeu ,vrand sa devina el propriul ispravnic al sufletului .Dar omul nu stia ca atunci cand il respingi pe Dumnezeu ,intri sub puterea intunericului ,a diavolului si ori ce om are inclinatia spre a face rau ,spre a pacatui .
Dar Dumnezeu a iubit atat de mult omul incat si-a trimis Fiul pe pamant sa moara pentru ca oricine isi incredinteaza sufletul in mana lui Dumnezeu sa aibe viata vesnica. Ceea ce trebuie sa fac eu si tu este sa cred in Numele Lui ,sa-mi incredintez sufletul in mana Lui pentru a avea viata vesnica. Mai apoi trebuie sa-mi hranesc sufletul prin citirea zilnica a Bibliei ,prin practicarea zilnica a rugaciunii si a celorlalte discipline spirituale .Alege astazi sa fii un bun administrator al sufletului increditandu-l in mana lui Dumnezeu si cautand sa-l "hranesti" zilnic.


Scris de Samuel

SA NE IUBIM UNII PE ALTII.....

Dumneseu este iubirea si orice construim trebuie sa construim pe aceasta temelie .Dintr-o inima plina de iubire vin si faptele bune si blandetea si rabdarea si smerenia si vorbele pline de incurajare ... Sa nu uitam ca "oricine iubeste este nascut din Dumnezeu si cunoaste pe Dumnezeu .Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu ".Deci ,sa nu ne inselam ,si abia in fata lui Dumnezeu ,cand totul va fi descoperit ,sa intelegem ca, in realitate ,am fost doar"arama sunatoaresi chimval rasunator "(1Corinteni 13:1).Domnul nostru ne cheama sa iubim asa cum ne iubeste El ,iar El iubeste fara limite ,fara conditi ,cu o iubire care iarta totul,sufera totul ,crede totul ,nadajduieste totul,rabda totul(1Corinteni13:7),iar Isus este dovada acestei iubiri . De aceea ,in orice facem .spunem sau simtim ,sa ne punem o singura intrebare:"Este dragostea cea care ma conduce acum ?" Eu sper ca de fiecare data raspunsul va fi "DA", insa daca raspunsul este "nu",sa venim inaintea Lui cu inima deschisa si sincera si sa Il rugam pe Domnul iubiri sa reverse in noi dragostea Lui ,caci El este credincios si ne raspunde .
Sa ne iubim uni pe altii (1Ioan 4:7) pentru ca aceasta este dovada ca suntem din Dumnezeu si nu din lume.
Scrisa de Luce

ESTE CREDINTA TA VIZIBILA ?

Toti acestia, macar ca au fost laudati pentru credinta lor, totusi n-au primit ce le fusese fagaduit
Evrei 11:39
Credinta lui Arthur si Wilda Matthews ,misionarii din nordul Chinei ,a fost o credinta puternica .Au fost luati captivi de catre comunisti ,dar ei si-au dat seama ca acest fapt le dadea okazia sa-si puna in practica ceea ce spusera chinezilor ani de zile - ca Dumnezeu este credincios si El merita toata increderea noastra .
Stiau ca modul cum vor raspunde in timpul schingiurilorl, ori va confirma ori va nega marturisirea lor de pana atunci. Dupa o vreme de captivitate ,au fost eliberati .Cand sau reintors la ai lor , au descoperit ca faptul ca ramasesera tari in timpul cit fusesera incacerati ,le-au adus o noua putere si eficacitate in tot ce marturisisera pina atunci .
Daca vrei sa fii un martor roditor pentru Dumnezeu ,realizarea faptului ca nu trebuie numai sa vorbesti despre Isus,ci sa te si increzi in El in timpul incercarilor ,are o importanta vitala . Nimic nu demonstreza mai clar adevarul marturiei noastre verbale pentru Cristos, ca o viata plina de roada Duhului insusi caracterul lui Isus - care se poate vedea.
Daca ai numai o mica ocazie sa-i preziti cuiva Evanghelia, poti inca sa-l fii de folos lui Dumnezeu .Comportamentul tau crestin,raspunsul la problemele cu care esti confruntat ,si purtarea de grija din dragoste ,interesul pe care-l ai , poate avea un impact uimitor in viatile oamenilor cu care vii in contact .Daca o viata sfinta sustine cuvintele marturiei tale ,atunci credinta ta se va vedea .


Un crestin mai degraba se vede
Decit se aude cand vorbeste.
Mai degraba dupa fapte-l voi crede
Prin viata vazind cum paseste.(Herrell)

Oamenii se pot indoi de cuvintele tale,
dar vor crede ceea ce faci.

http://www.resursecrestine.ro/

vineri, 5 noiembrie 2010

VERSETUL ZILEI

Cine acoperă o greşeală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni. - Proverbele 17:9

Clipe ce nu mai pot fi recuperate....

Tom C.Long
Tradus Rodica Botan

Era intr-o miercuri seara. O jumatate de duzina de tineri se adunasera in camera tinerilor si eu imi scoteam chitara din cutie in fata celor citiva care se asezasera pe niste saci – “bean bag chairs”. Camera respira a tineret, parfumata de dulceata partasiei acestor tineri. Toti discutau entuziasmati adresindu-se unul altuia cu o camaraderie crestineasca.Toti…cu exceptia lui Andy.

El a intrat in camera fara sa fie observat si, ca intotdeauna, si-a luat postul lui din fundul camerei…Fata lui pistruiata parea timida, aproape speriata si umbrita de un par nu prea ingrijit. Andy isi tinea ochii in jos la mocheta dar cu toate astea se vedea ca este atent la tot ce se intimpla in jurul lui.
-Ok…toata lumea …sa cintam impreuna…am anuntat eu dind tonul la cintarea noastra obisnuita cu care ne incepeam slujirea…
-Hai sa dam slava Domnului…

In citeva secunde grupul de tineri a inceput sa cinte cu puterea tineretii si a inimilor lor dornice de a da slava Domnului…De obicei Andy nu cinta. Se uita in jurul camerei cu miinile adincite in buzunare. La inceput, faptul ca nu participa la inchinarea noastra prin cintare nu m-a deranjat prea tare. Mi-am imaginat ca dupa ce o sa se imprieteneasca putin cu citiva tineri credinciosi, Domnul ii va atinge inima. Dar …pentru Andy prietenia nu venea prea usor.

Andy avea o istorie personala de a se tine departe de colectiv in mod involuntar. Prima data cind mi-am pus ochii pe acest tinar a fost intr-o seara pe luna plina la un meci de polo - pe cind eram antrenor la un liceu. Cu figura lui insirata tocmai iesea din locker room impreuna cu un group galagios de inotatori. El era cel mai marunt dintre inotatori, dar statea si el intre ei, tremurind de frig parca purtind legat de git un semn invizibil care spunea…”si eu vreau sa apartin acestui grup”.

In timp ce inotatorii veterani alunecau cu putere prin apa, Andy a traversat bazinul pe o linie care parca spunea…viteza traficului redusa… Parca cu cit incerca mai tare sa apartina grupului, cu atit semnul acela invizibil ce-l purta la git…crestea. Si am ajuns pina acolo incit sa-l fac pe Andy sa inteleg ca eu pot sa citesc acel semn.
-Hey…Andy, i-am zis in timp ce luase o pauza - ai fost vreodata la biserica?
-Yeah…mi-a raspuns el moale…de citeva ori.
-Vrei sa vi odata cu mine? …i-am mai zis…
-Sigur…de ce nu? …mi-a raspuns…
-Bun. Am sa le spun parintilor ca te iau Miercurea viitoare, seara.

Asta a fost tot. Si intr-o saptamina, Andy a devenit ocupantul coltului din spate al camerei unde se intilnea tineretul. In decurs de o luna, mama lui a inceput sa participe si ea la serviciile adultilor. Era divortata, si o femeie singura care avea doua slujbe ca sa faca fata… lucra ca vinzatoare la o alimentara in timpul zilei si isi facea datoria de mama pentru fiul ei, seara. Dupa ce Andy a realizat ca nu era Mark Spitz, s-a lasat de polo. Mama lui m-a prins intre servicii si mi-a spus rugator…

-Te rog…te rog pastor Tom…incurajeaza te rog pe tineri sa ii intinda o mina prietenoasa baiatului meu… Tot ce are nevoie este de cineva care sa ii dea putina atentie. Cu umerii lasati in jos si tonul vocii ei mi-a spus ca este disperata, ca era obosita de prea multa munca si ca nu avea idee cum sa lucreze cu fiul ei care nu se putea acomoda din punct de vedere social.
-Bineinteles ca am sa ma ocup de asta…am asigurat-o eu. Dar era mai usor de spus decit de facut acest lucru.

Dar mi-am facut un plan. Prima data am atitat niste copii care erau foarte sociali sa il bata la cap, dar ca un possum incoltit, s-a purtat ca si cind ar fi fost mort pina cind acestia au plecat si l-au lasat in pace. I-am impartit in grupuri mici cu un leader…dar nici asta n-a dat rezultate ca nu s-a lipit de nimeni. Si o invitatie ce i-am facut-o personal sa mergem impreuna la un film…nici aia nu s-a materializat. Odata, am reusit sa il fac parte dintr-un skid, dar si acolo a refuzat sa joace alt rol inafara de rolul unui bolovan…Dupa ce toata strategia asta a dat faliment, m-am trezit eu insumi ca devin periculos de indiferent fata de el. Aveam nevoie sa gasesc butonul potrivit in viata lui Andy, dar ca sa-l aflu trebuia sa-mi cheltui ceva timp si nu eram prea bucuros sa sacrific atita timp pentru el.

Oricum insa, in aceasta Miercuri seara, lucrurile pareau sa fie diferite. Parca butonul ala secret era sa fie pus in functie de insusi Andy…Dupa ce am mai cintat citeva strofe, am ridicat privirea si am intrebat daca cineva are ceva de impartasit. Marcie care era cheerleader, ne-a spus de iesirea grupului la un concert ce avea sa fie in curind. Connor, specialistul in football, ne-a dat amanunte detailate de la meciul din Vinerea trecuta. M-am uitat cu atentie dornic sa dau tuturor loc si atentie suficienta si posibilitatea sa impartaseasca tot ce era mai nou in viata lor. Dupa inca citeva amanunte impartasite m-am uitat in jurul camerei sa fiu sigur ca am dat loc tuturora care au vrut sa spuna ceva si apoi…minunea s-a intimplat…

Andy a ridicat mina cu sfiala, dar l-am prins iute in radar…
-Andy, tu ai ceva sa ne spui?
-Am un moped nou, spuse el…
-Spune din nou?
-Am primit un moped…spuse el…
-Un motor bike? Am zimbit la auzul vocii lui. Asta-i grozav…dupa studiul Biblic in seara asta trebuie sa ne ducem s-o vedem…

In camera au incetat absolut toate zgomotele. Daca la careva i-ar fi facut stomacul galagie, s-ar fi auzit. Reactia asta la cele impartasite de Andy, mi-a spus mie ca grupul nu numai ca a recunoscut indrazneala lui Andy, dar citiva au realizat ca asta este un inceput…o schimbare de comportament la el. Un zimbet multumit veni de la un leader de grup si de la alti doi tineri mai maturi un semn cu degetul mare in sus a victorie. Cind Andy a vorbit, ceilalti au ascultat. Dar nici unul nu stia ce sa faca in urmatorul moment…

Andy a recunoscut insa raspunsul meu si apoi imediat dupa aceea si-a luat inapoi pozitia lui veche. Nici nu-mi venea sa cred ca a fost el cel care a vorbit in public…intre tineri. Pentru acest baiat lipsit de siguranta de sine, sa deschida gura in prezenta altor 25 de tineri, era ceva de genul unui miracol. Dupa meeting, m-am dus direct la el si l-am prins exact cind era sa iasa pe usa.

-Vreau sa-ti vad scuterul…i-am zis.

Se vedea ca i-a facut placere cererea mea si mi-a aratat catre parcare.Ceva parca era diferit la el. In loc sa aiba atitudinea aceea nervoasa pe care o avea de obicei, Andy era inflacarat cind vorbea de jucaria asta noua.

L-am urmat afara, dar din nefericire eram numai eu…Ceilalti tineri erau preocupati sau lipsiti de inspiratie sa inteleaga ca pierd o ocazie fantastica sa se apropie de el. Ma uitam in urma sperind ca si altii o sa vina dupa noi, dar cu cit ma uitam cu atita eram mai frustrat.

Si in mijlocul parcarii statea mopedul rosu stralucitor al lui Andy. M-am uitat la moped pe toate partile si apoi i-am ceruit voie sa fac o tura cu el. Dupa citeva rotocoale in jurul parcarii, m-am dat jos si am avut placerea sa-l ascult pe Andy spunindu-mi motivele cele mai rezonabile si profitabile pentru care trebuie sa fii proprietarul unui moped. Faptul ca i-am cistigat increderea lui Andy insa…mi-a dat o placere si mai mare. In timpul acestor scurte minute am putut vorbi cu el mai mult decit toate celelalte discutii combinate pe care le avusesem cu el pina atunci. Nu numai ca am invatat ceva despre moped, dar am invatat ceva despre viata lui Andy la scoala, in familie si credinta lui in Isus Christos.

Cind am incheiat discutia, eram amindoi cu zimbetul pe fata.
-Te vad Duminica…i-am zis in timp ce se urca pe moped.
-Am sa fiu acolo…mi-a zis el fluturind mina in semn de plecare…
Dar acel moment si acea discutie era sa fie ultima pe care o aveam sa o am cu Andy.

Doua zile mai tirziu, in drumul lui spre scoala Andy a intrat cu mopedul in spatele unui truck cu 18 roti. Prins sub axa si cu jacheta strinsa in jurul gitului Andy a fost asfixiat. Fiind fara oxigen pentru mai mult de 15 minute , a fost dus la spital in coma.

Aceasta veste m-a lasat fara putere in picioare si fara grai. Vreo doua zile am umblat asa rugindu-ma si reflectind la acest copil stingher care statea in coltul camerei la ora de tineret. Sase luni de zile, Andy a ramas in viata. In acest timp absenta lui a devenit din ce in ce mai simtita. In fiecare saptamina colegii lui trimiteau flori si carduri si mergeau sa-l viziteze la spital. Printre lacrimi si adesea rugaciuni, grupul de tineri de la biserica a mentionat numele lui Andy si au discutat intre ei despre oportunitati pierdute si prioritati in viata. Sansa sa mai atinga in vreun fel viata lui Andy…trecuse, si ei abia acum realizasera asta.

Marcie si Connor au insotit un alt pastor ca sa duca un card mare pe care toti tinerii au scris mesaje personale. Inainte de a-i duce cardul, Connor care era asezat pe scaunul din spate a citit tare citeva mesaja in auzul tuturor…
-Auziti asta…zise el…”Draga Andy…noi te iubim si ne rugam pentru tine”…”Draga Andy, am dori sa fii aici cu noi. Grabeste-te sa revii.”…”Andy tu esti “cool” (un tip bine)…si noi toti tinem pumii strinsi pentru tine.”

Connor s-a oprit din citit…si a devenit clar pentru toti din camera ca ceva trebuia spus…Connor rupse tacerea si zise…
-N-ar fi fost grozav daca i-am fi spus toate aceste lucruri inainte de accident?
Nimeni nu i-a raspuns. Nu era nevoie de nici un raspuns… Ciudat cum un tinar nepieptanat poate sa atinga atitea vieti. Fara nici un cuvint spus, Andy a invatat acest grup de tineri care este valoarea unei fiinte umane, nesiguranta zilei de miine si importanta pe care o are fiecare individ.

La inmormintarea lui, membrii bisericii, administratia scolii, si peste 100 de adolescenti din vecinatatea unde locuia, tineri de la scoala si de la biserica, au venit sa spuna adio unui tinar care atunci cind a fost in viata era una cu peretele de care statea sprijinit. Poate spuneau si ei adio spiritului de indiferenta in care se complacusera fata de oamenii din jur pe care de multe ori nu-i bagam in seama.

Din acea zi, ceva deosebit s-a petrecut cu grupul nostru de tineri de la biserica. Sigur ca unii inca veneau la tineret tirziu si faceau galagie, glumeau si aruncau poante in jur pentru orice lucru marunt facut gresit, dar in mod miraculos, nu a trbuit sa-i amintesc niciunuia sa fie primitori si sa imbratiseze pe cei care veneau pentru prima data la tineret. Noi sositi erau imediat inclusi si le dadeau carduri spunindu-le ca sint bine veniti.

Bineinteles ca si acum avem cite un “Andy” care vine la tineret…numai ca poarta alt nume. Dar niciodata “Andy” nu va mai fi ignorat in asa fel incit sa dispara si sa devina una cu peretele din fundul salii…toti o sa avem grija ca acest lucru sa nu se mai intimple niciodata!!!

luni, 1 noiembrie 2010

SA-I RESPECTAM PE CEI BATRANI


De ce trebuie sa iubesti batranii ?
Un proverb spune ca cine nu are batrani sa-si cumpere. Un proverb foarte adevarat. Si totusi te intrebi de ce iti trebuie un batran in ziua de azi si de ce merita sa-i iubesti. Am sa va dau un exemplu pentru care merita.

Il chema Mihai. Avea parul rebel, dat cu mult gel, purta un tricou gaurit, niste blugi decolorati si umbla descult. Asa s-a imbracat in toti cei patru ani de facultate. Avea o minte stralucita, o gandire mai degraba ezoterica, dar foarte luminoasa. Candva in cei patru ani petrecuti in amfiteatre, Mihai s-a intalnit cu adevaratul Isus si s-a convertit.

Peste drum de campus se afla o biserica renumita, foarte conservatoare. Tare isi doreau membrii ei sa initieze o lucrare printre studentii de campus, dar nu prea stiau ei de unde si cum sa inceapa.

Intr-o zi, Mihai a hotarat ca vrea sa viziteze biserica. Zis si facut! A intrat pe usa bisericii descult, cu tricoul lui gaurit si blugii soiosi si cu parul gelat in toate directiile. Serviciul divin incepuse deja, locurile erau aproape toate ocupate, asa ca Mihai a luat-o pe culoarul central al bisericii cautandu-si cu privirea un loc. Nicio sansa! Niciun loc liber! In timp ce Mihai inainta preocupat spre amvon, oamenii au inceput sa se foiasca pe scaunele lor, dar nimeni n-a comentat nimic. Mihai se afla deja la cativa pasi de amvon, cand si-a dat seama ca nici macar in primele randuri nu era niciun loc liber. S-a uitat in jur si in cele din urma, s-a asezat pe covorul cu arabescuri, chiar in fata amvonului.

Ce-i drept, comportamentul lui Mihai n-ar fi ridicat niciun semn de intrebare la o intalnire studenteasca, insa nu se intamplase niciodata, dar chiar niciodata asa ceva in respectabila biserica de peste drum de campus! Oamenii isi dateau coate, iar atmosfera era la fel de incarcata ca inaintea unei furtuni. Pastorul, care urmarea totul de dupa amvon, observase ca din spatele bisericii, din chiar ultimul rand, se ridicase unul dintre diaconii bisericii si o pornise incet spre Mihai.

Diaconul era pe la 80 de ani, cu parul de un alb ca spuma laptelui, imbracat la costum „in patru ace” (inclusiv vesta!) – dupa toate aparentele un om evlavios, foarte elegant, respectabil si politicos. Da, se folosea de un baston la mers si se indrepta incet, dar hotarat spre acest tanar cu comportament atat de ciudat. Si toata lumea era de acord ca diaconul nu putea fi chiar deloc condamnat pentru ceea ce urma sa faca. Cine ar fi putut sa-i pretinda unui om de varsta lui, cu o educatie cat se poate de aleasa si o viata vadit impecabila, sa inteleaga un amarat de student ce si-a gasit sa ocupe loc nici mai mult, dar nici mai putin decat pe covorul din fata amvonului?

I-a trebuit foarte mult diaconului pana sa ajunga la Mihai. In biserica se asternuse o tacere de mormant. Se auzea doar bocanitul usor aritmic al bastonului pe culoarul bisericii. Toti ochii erau pironiti asupra batranelului cu bastonul. Daca ar fi cazut un ac, pana si ingerii din ceruri i-ar fi auzit ecoul!

Pastorul era la fel de tacut ca toti ceilalti. Toti, dar absolut toti asteptau cu sufletul la gura deznodamantul. In cele din urma, batranul diacon a ajuns in dreptul tanarului. S-a oprit. S-a uitat spre el si …a lasat sa-i cada bastonul la picioarele lui, dupa care s-a aplecat incetisor, cu vizibil efort, inspre studentul nostru… De fapt, s-a asezat cu mare greutate langa el, pe covor, astfel incat baiatul sa nu mai fie singur.

Tacere deplina. Nimeni, niciun cuvant. Dar nu de indignare, ci de emotie. Cand a reusit sa-si invinga emotia, pastorul a rostit cu voce grava:

- "Probabil ca peste cateva zile nu va veti mai aduce aminte ce va voi predica in cele ce urmeaza. Dar nu veti uita ceea ce tocmai ati vazut desfasurandu-se inaintea ochilor dumneavoastra."

Furtunile vieteii

In Matei 8:23-27 ii vedem pe ucenici ca au parte de o futuna. Dupa ce Domnul a invatat multimile de oameni ,a facut o serie de vindecari , vrea sa mearga cu discipolii sai din Capernaum pe cealalta parte a marii Galileii. Corabia cu ucenicii si Isus se afla in mijlocul unei furtuni cumplite ;aceasta intamplare este surprinzatoare ,pare greu de acceptat ca s-a putut intampla asa ceva ,insa o furtuna vine deodata".Si totusi ,Isus este acolo!
Se ridica astfel intrebarea : Cum se poate ca sa vina "o futuna atat de strasnica" (dupa cum spune evanghelistul Matei) cand Domnul Isus este in corabie ? Cum se poate ca furtuna sa se abata asupra lor cand Isus Insusi ii conduce, El este cel ce initiaza calatoria ?(V".23)
Intrebarea pe care ne-o punem poate uneori sau chiar deseori este :cum se poate ca furtunile sa se abata in unele cazuri "atat de strasnic ", asupra copiilor lui Dumnezeu?
Ei bine se poate.
Exista parca o asteptare ca toti copiii Domnului sa fie protejati de probleme , furtuni. Scriptura si existenta noastra ne arata ca lucrurile nu stau tocmai asa cum ne-am asteptat, si valurile mari se abat asupra noastra .
Vedem ca furtunile s-au napustit si aspura marilor oameni ai lui Dumnezeu mentionati in Sfanta Sriptura :Avraam e foarte in varsta si nu are mostenitor ,Iosif e vandut sclav de fratii sai inchis pentru o fapta pe care nu a comis-o,.David e vanat de regele tarii si apoi de propiul sau copil,Ilie se simte singur si vrea sa moara , Daniel si prieteni lui sunt aruncati in groapa cu lei si lista poate continua .
Dumnezeu se foloseste si furtunile acestea ,ele fiind contextul in care il descoperim mai mult in autoputernicia Lui vedem ca puterea Lui e mult mai mare decat orice furtuna .De asemenea ,furtunile ne invata dependenta de El; pentru ca ne invata sa mergem la El cu toate nevoile noastre .Mai mult decat atat ,in momente grele ca acestea suntem asigurati de prezenta Lui.
De obicei ,Isus nu promite sa calmeze orice furtuna din viata ta .El promite si vrea sa te calmeze pe tine in orice futuna a vietii.
Cand treci asadar printr-o furtuna ,experimenteaza prezenta linistitoare a Domnului ,care te va scoate la liman .
Spusa de Sorin Badragan

joi, 28 octombrie 2010

Push - Roaga-te pana ceva se intampla !

Un om dormea in coliba lui, cand dintr-odata, intr-o noapte, camera s-a umplut de lumina si i-a aparut Dumnezeu.
Domnul i-a cerut sa faca o munca pentru El si i-a aratat o stanca mare din fata colibei. I-a explicat ca va trebui sa impinga piatra zilnic, cu toate puterile sale, ceea ce omul a si facut si dupa zi.

Multi ani a muncit din greu, de la rasaritul la apusul soarelui, impingea din toate puterile, cu umerii proptiti pe suprafata masiva si rece a stancii de neclinitit. In fiecare noapte barbatul se intorcea trist si istovit in coliba lui, simtind ca intreaga zi a irosit-o degeaba.

Tocmai cand barbatul era mai descurajat, Adversarul (Satana) a decis sa-si faca aparitia in gandurile plictisite ale acestuia :"De atata timp impingi piatra si ea nici nici nu s-a clintit".

Asa omul a ramas cu impresia ca sarcina lui este imposibil de realizat si ca toata munca lui va fi un esec. Aceste idei l-au deprimat si decurajat pe barbat. Satan i-a spus: "De ce te distrugi singur pentru asta? petrece-ti timpul facand doar un efort minim si te vei simti mai bine".

Barbatul ostenit tocmai asa isi propusese sa faca, dar inainte de asta a decis sa se roage si sa-si spuna pasul Domnului.
"Doamne, a spus, am muncit mult si greu pentru Tine, adunandu-mi toate puterile sa fac ce mi-ai cerut. Acuma, dupa atata timp, nu am reusit sa misc piatra nici cu jumatate de milimetru. Ce am gresit? De ce am esuat?"

Domnul i-a raspuns intelegator: "Prietene, cand ti-am cerut sa-Mi slujesti si tu ai acceptat, ti-am spus ca sarcina ta era sa impingi cu toate puterile in stanca, ceea ce ai si facut. Niciodata nu am spus ca astept ca tu sa o misti. Sarcina ta era doar sa impingi. Si acum vii la Mine obosit spunand ca ai esuat. Dar chiar asta e realitatea? Priveste la tine. Bratele iti sunt puternice si musculoase, spatele e vanjos si bronzat, mainile iti sunt batatorite de atata apasare, picioarele ti-au devenit solide si puternice. Te-ai dezvoltat mult si capacitatile tale sunt peste ce te-ai fi putut astepta sa ai. Adevarat, nu ai miscat stanca. Dar sarcina ta a fost sa Ma asculti si sa impingi, ca sa-ti pui la incercare credinta si increderea in intelepciunea Mea. Ceea ce ai si facut. Acuma Eu, prietene, voi muta stanca."

Cateodata, cand auzim cuvantul Domnului, avem tendinta sa ne folosim gandirea noastra pentru a descifra ce vrea El, cand, de obicei, Domnul nu ne cere decat simpla ascultare si incredere in El. Cu toate ca noi credem ca prin credinta mutam muntii, de fapt tot Domnul este cel care ii muta din loc.

Cand totul pare sa-ti mearga rau, ---->> P.U.S.H
Cand nu mai ai loc de munca, ---->> P.U.S.H
Cand oamenii nu reactioneaza asa cum ai vrea, ---->> P.U.S.H
Cand nu mai ai bani si vine scadenta, ---->> P.U.S.H
Cand ceilalti nu te inteleg, ---->> P.U.S.H


P = pray (roaga-te)
U = until (pana cand) Roaga-te pana cand ceva se intampla !
S = something (ceva)
H = happens (se intampla)

miercuri, 13 octombrie 2010

CAND IUBESTI UN OM

de Sorin Micutiu

Ce inseamna sa iubesti un om?
A iubi un om înseamnă
a-i contempla sentimentele,
aspiraţiile şi suferinţele,
visele şi bucuriile, lipsurile şi temerile.

A iubi un om înseamnă
să treci dincolo de veşminte,
dincolo de masca ce te poate minte
spre locul cel mai fierbinte...
Inima lui e grai fără cuvinte.

A iubi un om înseamnă
să fii plin de compasiune
să-i înţelegi durerea chiar de nu ţi-o spune...
Să laşi lacrima să se-mpreune
cu a lui tăcută rugăciune.

A iubi un om înseamnă
a-i oferi şansa să fie ascultat,
să se simtă iubit, respectat,
să vadă că-i apreciat,
să nu-i impui nimic forţat.

A iubi un om înseamnă
a-i recunoaşte dreptul la propria-i cale,
chiar dacă diferă de crezurile tale.
Să-i apreciezi sincer părerile sale
fără să-l judeci pentru-ale lui greşale.

A iubi un om înseamnă
să-ţi expui transpartent dorinţele,
sentimentele şi vulnerabilităţile...
Să-ţi exprimi sincer gândurile,
Să spui fără ruşine :”Acesta-s eu, omule!”

A iubi un om înseamnă
să ai curajul să urci spre Calvar,
să te dăruieşti pe tine, în mod voluntar,
să te jertfeşti dacă-i necesar
sorbind al suferinţei greu amar

A iubi un om înseamnă
să-i răspunzi când greşeşte, cu blândeţe,
Chiar de-i vinovat, să-l mângâi cu tandreţe,
Să nu-i strigi pacatul pe uliţi, prin pieţe...
Ochii tăi în lacrimi privirea-i să-i răsfeţe!

A iubi un om înseamnă
să-i simţi prezenţa ca o binecuvântare...
Alături de el, să zbori cu-nfiorare
Pe-aripi de dor, ca-ntr-o visare
Spre Primăvara Vieţii viitoare.

Aşadar,a iubi un om înseamnă
a duce povara dragostei depline,
a te iubi, la urma urmelor, pe tine,
suflet călător, prin taina simfoniilor divine,
spre părtăşia sfântă a Luminii senine.

APRECIEREA 1

Cum putem alege sa facem o diferenta in viata cuiva...
O poveste adevarata spusa de Barbara Glanz
tradus de Rodica Botan

In lecturile si sesiunile mele de lucru, citeodata intreb audienta sa inchida ochii si sa se gindeasca la o persona care, cindva, in cursul vietii lor le-a reaprins flacara interioara, le-a incalzit inima, le-a trezit spiritul.
Este o experienta profunda de asemenea pentru noi toti sa ne amintim bucuria de a fi apreciati.
Dupa o astfel de sesiune un domn mi-a multumit pentruca am revizitat acest concept al aprecierii . In urma acestei sesiuni, el si-a amintit de profesoara lui de literatura din clasa a opta care a avut un impact deosebit in viata lui.
Asa ca a planuit sa o caute si sa-i multumeasca. Citeva luni mai tirziu m-a chemat sa-mi spuna ca a gasit-o in sfirsit si ca i-a scris o scrisoare de multumire. Batrina lui profesoara primise scrisoarea lui si astfel in saptamina urmatoare el a primit acest raspuns de la ea…
"Draga John,
Nu ai sa stii nicioadata ce a insemnat scrisoarea ta pentru mine. Am 83 de ani si locuiesc de una singura intr-o locuinta cu o singura camera. Prietenii mei sint dusi de mult. Am fost profesoara pentru 50 de ani, dar scrisoarea ta de multumire este prima scrisoare de acest fel pe care am primit-o vreodata de la un elev de-al meu. Citeodata ma gindeam chiar…"ce am facut oare cu viata mea?". Am sa citesc si recitesc scrisoarea ta pina in ziua cind am sa mor."
In timp ce imi spunea toate astea la telefon, era evident cita emotie ii produsese aceasta scrisoare. Spunea el...ca aceasta profesoara era singura de care se vorbea la fiecare reuniune. Ea fusese profesoara lor favorita. "Noi am iubit-o " spunea el…dar nimeni nu i-a spus asta niciodata, pina cind el i-a trimis acea scrisoare.
Mother Teresa spunea…"Bunatatea este limba inteleasa de toata lumea; chiar si orbii o pot vedea si chiar si surzii o aud."
………………..
Cum ar fi sa incepi anul prin a-ti aminti de oamenii care au avut un impact in viata ta…Cum ar fi sa ii cauti sa le multumesti?
Ar putea sa se intimple minunea sa poti sa dai multa bucurie cuiva…si sa-ti mai si ramina si tie!!!

(de pe blogul Rodicai )

APRECIEREA 2

Cu ceva timp in urma am citit postarea anterioara a prietenei meleRodica si tot atunci am scris si marturisirea de mai jos.
Am rescris-o acuma pentru a arata ca apreciez dascalii care isi fac cu pasiune meseria si chiar am avut ocazia sa intalnesc astfel de oameni deosebiti in viata mea
21.02.2009
In urma cu o saptamana aveam de facut un drum, care necesita transportul cu doua mijloace de transport. Erau doua variante si pe amandoua traseele puteam intampina blocaje in trafic, asa ca am optat la intamplare pentru una dintre ele. Dupa nici doua statii deja traficul a devenit anevoios. Ca sa nu ma impacientez si enervez m-am gandit ca Domnul e la carma tuturor lucrurilor si ca si acest timp ar trebui sa-l folosesc gandindu-ma la ceva sau si ce ar trebui sa inteleg din asta. O prietena marturisea ca merge mult cu masina in drum spre locul de munca si foloseste acest timp pentru a medita la diverse evenimente si invataturi .
M-am urcat in prima masina si uitandu-ma pe fereastra m-am gandit ca poate ar trebui sa merg mai mult pe jos, ca miscarea mi-ar face bine .
Conform fluxul memoriei involuntare mi-am amintit , cat de bine m-am simtit oridecateori am facut miscare, fie mergand in excursii la munte , fie mergand cu bicicleta, fie alergand prin paduri la orientare turistica sau pur si simplu mergand pe jos prin Bucuresti prin parcuri sau pe strazi. Am o viata destul de sedentara atat la servici cat si acasa. Sunt multe indatoriri care necesita mult timp si efort dar care sunt statice. O sa trebuiasca sa imi reorganizez timpul si macar anumite distante in drumul meu ar trebui sa le parcurg pe jos. Ma gandesc pe vremea apostolilor acestia mergeau pe jos mult, prin aer curat timp in care chiar de se umpleau de praf pe picioare , calatoriile le aduceau in cale tot felul de oameni, si era si un mod sanatos de miscare.
Reflectand la acestea mi-am amintit ca a fost o perioada cand Dumnezeu a scos in calea mea un om care m-a ajutat sa-mi schimb modul de viata si ca urmare am reusit sa ies dintr-o stare melancolica si deprimanta. Dansa a fost d-na Stapanoiu profesoara mea de sport din clasele a noua si a zecea. Cu trei ani inainte de-a o intilnii am fost internata in spital pentru patru luni si jumatate cu un reumatism poliarticular . In aceasta periada tratamentul de lunga durata cu prednisone , antibiotice si alte “barbiturice” au adus o ameliorare dar nu o vindecare. Am fost externata numai cu conditia sa tin tratamentul cu strictete acasa. Datorita acestui fapt anul acela nu am mers la scoala iar urmatorii doi ani cand am reluat scoala nu am mai facut sport. Starea mea de sanatate fiind din nou buna in clasa a noua am reluat orele de sport. Atunci a avut loc intalnirea mea cu d-na Stapanoiu care “stapanea” foarte bine orele de sport.
O prietena imi spunea ca ar fi bine sa invatam tot ce Domnul aduce in viata noastra ca nu se stie cand vom avea trebuinta de acele lectii invatate. Asa si cu orele astea de sport din clasa a noua si a zecea, ele au insemnat mult pentru mine si aceasta doamna profesoara , cum aveam sa realizez mult mai tarziu , a avut un rol important in viata mea.
D-na Stapanoiu era o femeie cu o tinuta sportiva care de la inceperea orei pana la sfarsitul acesteia muncea cu noi neobosita. Avea o energie si o perseverenta care ma copleseau. Cand venea ora de sport eram exasperata cand ma gandeam cat o sa ma “terorizeze” doamna cu exercitiile ei. Preferam sa fac in locul orei de sport zece ore de matematica sau romana. Daca vedea ca nu pot sa sar capra ma punea de zece ori sa alerg si sa sar pana reuseam.
O data era sa ma duc gramada cu ea cu capra cu tot. Ma dezobisnuisem in ultimii ani sa fac sport asa ca mi-a fost teribil de greu s-o iau de la capat, mai ales ca in urma tratamentului cu prednisom luasem serios si in greutate. Dar nu numai greutatea era inpedimentul si psihic vorbind nu mai aveam aceiasi incredere in mine , cazusem intr-un fel de melancolie si depresie.
Dar cu Doamna Stapanoiu nu aveam nici o sansa sa stau retrasa. Ma obliga sa trec toate probele. “Pusese ochii pe mine” si nu ma lasa . La fiecare ora pentru mine incepea “calvarul”. In toti acesti doi ani cat am avut-o profesoara a muncit cu mine enorm. Eu credeam la vremea aceea ca ma persecuta. As fi vrut un pic de compasiune , doar vedea ca nu pot, si cand daramata dupa “minunatele’ ei probe asteptam rasplata pe masura efortului depus dezamagire totala..
La ora dansei mai mult de 7 nu obtineam cu tot efortul depus. Incet, incet, am inceput sa imi doresc sa-i demonstrez ca pot si am inceput sa fac cu constiinciozitate toate probele pe care mi le dadea. Dar cu toate acestea se parea ca nu observa sau nu vrea sa observe. In acea perioada acesta a fost un tratament psihologic deosebit, deoarece incepeam sa am din nou dorinta de viata , am inceput din nou sa ma bucur de ce ma inconjoara, am inceput sa devin mai ambitioasa sa am dorinte de viitor si sa mai scap si de ceva kilograme in plus. Astfel ca desi orele erau inca obositoare viata nu mi se mai parea asa de apasatoare.
Pe la sfarsitul clasei a zecea s-a intamplat un incident , care mi-a dezvaluit adevarul si anume ca aceasta profesoara severa de fapt m-a apreciat tot timpul si dorinta ei a fost sincera si buna pentru mine sa ma ajute sa trec nu numai peste handicapul meu fizic dar si peste cel psihic. La sfarsitul trimestrului trebuia sa dam un set de probe la sport. Conform obiceiului d-na Stapanoiu pe parcursul probelor striga la mine sa nu ma las sa continui. Epuizata am reusit sa trec toate probele si pentru prima data am obtinut din partea dansei nota noua. Eram extrem de bucuroasa si multumita ca am putut la asa o profesoara exigenta sa obtin aceasta nota de noua.
O colega din clasa pentru care orele de sport nu erau asa o problema obtinand cu usurinta noua si zece a vociferat nemultumita ca a luat cat mine noua. Adica cum sa fie comparata cu mine care cu efort deabea am terminat probele? ..Atunci am ramas inmarmurita , socata de raspunsul d-nei Stapanoiu. “L-a cat ai muncit tu ti-am dat prea mult , iar ei la cat a muncit i-am dat prea putin”. Adica ea vazuse tot efortul meu?, adica ea ma aprecia? Severitatea ei a fost doar o forma de a ma aduce pe linia de plutire?....Nu-mi venea sa cred….
In anii care au urmat pot spune ca am facut cu placere miscare prin excursii, patinaj, orientare turistica , am mers pe bicicleta, am facut deseori gimnastica, plimbari in parc, mergeam mult pe jos. Uneori cand imi aminteam cum am inceput sa fiu din nou vesela plina de viata imi amintesc de d-na Stapanoiu si cred ca atunci cand vrei sa atingi un obiectiv trebuie sa muncesti cu perseverenta.
Nimic nu e intamplator in viata noastra trebuie doar cu grija sa ne facem partea si cu siguranta Dumnezeu va lucra ca totul sa fie spre binele nostrum…Dealungul timpului imaginea dansei si ce a insemnat aceasta profesoara in viata mea mi-a revenit adesea in minte….
Uneori ma gandeam ca daca as intalni-o i-as marturisi ce a insemnat dansa pentru mine si i-as multumi…Si Dumnezeu mi-a oferit ocazia. Am intalnit-o peste aproximati cinsprezece ani “intamplator” intr-un tramvai. Desi mai imbatranise era tot acea doamna impunatoare pe care o stiam. Am intrat in vorba cu dansa si i-am marturisit cine sunt ce a facut dansa pentru mine si i-am multumit. Isi mai aducea vag aminte de mine si e firesc la cate generatii a invatat si cate eleve ca mine o fi avut. Am multumit lui Dumnezeu pentru ea si pentru ca am putut sa o intalnesc sa-i multumesc si dansei. Aceasta este minunata mea experienta de viata datorata unui om care si-a facut meseria cu constiinciozitate .
Ma gandesc ca si noi acolo unde suntem fiecare ar trebui sa ne facem meseria cu constiinciozitate si astfel Dumnezeu va putea sa lucreze si prin noi…

ULTIMUL ALERGATOR

de Lisa Beach
tradus Rodica Botan
“Marathonul Annual” din orasul meu se tine de obicei vara cind temperaturile sint insuportabile. Mi se daduse misiunea sa insotesc in ambulanta grupul de alergatori in caz ca cineva ar avea nevoie de vreo interventie medicala. Soferul ambulantei impreuna cu mine aveam aer conditionat in ambulanta si asteptam gongul la ceva distanta de grupul de 100 si ceva de atleti care erau asezati la linia de pornire.
“Noi trebuie sa stam in spatele ultimului atlet, asa ca ia-o incet…i-am zis soferului, Doug, cind s-a dat startul. “Sa speram ca ultimul alergator o sa aiba viteza…” zise el rizind.
Cum incepusera sa-si ia fiecare locul, cei mai rapizi alergatori incepusa sa se piarda din vedere…si ochii mi se oprira pe o femeie cu pantaloni scurti albastii si luciosi de alergator si o bluza alba, prea larga pentru ea. “Doug…uita-te”…
Fara cuvinte ne uitaram unul la altul si fara sa ni se spuna… am stiut ca asta este ultimul alergator. Picioarele erau intoarse spre inauntru in timp ce genunchiul sting era sucit inafara. Picioarele ei erau indoite si atit de sucite ca aproape parea imposibil sa crezi ca poate sa mearga…darmite sa alerge un marathon.
Dough si cu mine priveam in tacere cum incet, incet avansa. Nu am scos nici unul un singur cuvintel. Ne miscam cu ambulanta un pic si apoi asteptam ca sa prinda ea un pic de distanta, apoi din nou ne mai miscam un pic.
Privind-o cum cu atita greutate punea un picior in fata celuilalt, m-am trezit parca respirind greu pentru ea si cu rasuflarea taiata impingind-o mintal sa avanseze. In alte momente as fi vrut sa se opreasca dar in acelasi timp ma rugam sa nu se opreasca ci sa-si termine cursa.
In sfirsit…era ultima ramasa pe pista. Imi curgeau lacrimile in timp ce emotionat stateam pe marginea scaunului si priveam cu admiratie profunda si respect, si poate reverenta cum se forta inainte cu o determinare de fier, parcurgind ultima mila.
Cind in sfirsit linia de sosire aparu in fata noastra, peste tot era plin de gunoi lasat acolo de multimile de oameni care sarbatorisera deja pe cistigatori si plecasera acasa de mult. Dar, stind drept si mindru, la sosire statea un om singur, asteptind. Din hirtie creponata crease o panglica pe care o tinea cu o mina si cealalta o legase de un stilp. Incet, ultimul alergator trecu linia de sosire rupind panglica si lasind in urma doua jumatati fluturind in urma ei…
Nu cunosc numele acestei femei, dar in acea zi, ea a devenit bucatica din viata mea, o parte de care imi amintesc mereu si de care depind in unele momente. Pentru ea, marathonul n-a insemnat sa ii intreaca pe ceilalti alergatori, sau sa cistige trofeul, pentru ea a insemnat sa sfirseasca ceea ce si-a propus sa faca, cu orice sacrificiu. Cind gindesc uneori ca anumite lucruri sint prea dificile sau imi iau prea mult timp, sau cind am pe buze fraza…”nu mai pot sa fac…una sau alta”, ma gindesc la ultimul alergator…si orice am de facut incepe sa mi se para mult mai usor…
………………………………
Nu stiu daca mai e nevoie sa va spun ce simtaminte am avut traducind aceste rinduri. M-am gindit la multele situatii cind am irosit timp si energie fiind in competitie cu …persoane care la ora asta sint atit de neimportante; sau cind am cheltuit resurse pretioase sa impresionez pe cineva…si de obicei persoanele respective nu merita impresionate…
Si in acelasi timp, exista in noi dorinta sa facem o lucrare buna, sfinta pentru Dumnezeu. Si in fiecare an ne luam angajamente, dar ne pierdem pe parcurs. Sintem handicapati in unele privinte, neputinciosi in altele, inceti si lipsiti de coordonare. Dar undeva la linia de sosire Dumnezeu, Tatal nostru iubitor ne asteapta …ne asteapta ca pe niste invingatori , nu conteaza cit timp ne ia, nu conteaza ca altii au terminat mai repede…Amintiti-va de Fiul risipitor.
Poate anul asta ne hotarim sa fim mai sirguinciosi si sa ne straduim mai mult…un pas in fata celuilalt, catre tinta noastra; acolo ne asteapta o rasplata vesnica!

(de pe blogul Rodicai)

BENEFICIUL MERELOR

O vorba din batrani spune ca doctorii ar ramane fara paine, daca noi toti am consuma un mar inainte de culcare si asta datorita multiplelor lui beneficii pentru sanatate. Merele sunt detoxifianti excelenti, iar sucul de mere poate distruge virusii din organism.
Avantajele consumului de mere
1. Merele curata dintii si intaresc gingiile.
2. Scad nivelul colesterolului.
3. Detoxifica organismul si au proprietati antivirale.
4. Merele previn constipatia, deoarece ajuta in procesul digestiei.
5. Un mar mare ofera aproape 30% din cantitatea minima de fibre care trebuie consumata zilnic.
Utilizarile merelorPersoanele care sufera de guta si reumatism trebuie sa manance regulat mere, deoarece ajuta in procesul de vindecare.
Mancand 2 mere pe zi se va dimua nivelul colesterolului cu pana la 10%.
Consumul de suc de mere, de 3 ori pe zi, previne instalarea virusilor in organism.
Merele rase, amestecate cu iaurt, ajuta in cazul diareei.
Stiati ca marul e vedeta in lupta contra aterosclerozei (depunerile de colesterol pe artere) alaturi de ceapa, usturoi si soia?

Digestie mai buna cu un mar pe zi

Sunt foarte bune pentru persoanele care au probleme cu stomacul. Daca aveti probleme de genul indigestiilor, mancati mere inainte de mese.
Merele contin acid malic, o substanta care le da acestor fructe gustul usor acrisor. Datorita acidului malic, merele stimuleaza digestia, fiind indicate cu precadere in cazul persoanelor care consuma multe grasimi. In acelasi timp, merele sunt ideale pentru cei care au probleme cu ficatul. Continutul ridicat de fibre – 5 g/100 g – recomanda merele pentru reglarea tranzitului intestinal si stimularea detoxifierii organismului.

Cura de mere pentru detoxifiere

Specialistii in medicina naturista recomanda cura de mere pentru detoxifierea organismului. In timpul curei mancati mere si beti mult suc de mere. Aceasta cura nu trebuie tinuta mai mult de cateva zile, pentru a nu priva organismul de nutrientii esentiali (proteine, grasimi de calitate care nu se gasesc in mere). Pentru a profita de beneficiile merelor, beti suc proaspat stors.
Sucul proaspat de mere este energizant, stimuleaza activitatea musculara, fiind recomandat cu precadere sportivilor. De asemenea, sucul de mere este un remediu contra asteniei sub toate formele ei. Starile de astenie, starile depresive sunt date de multe ori de carenta de vitamina C. Lipsa vitaminei C din dieta afecteaza sinteza noradrenalinei, un neurotransmitator de la nivelul creierului, iar un nivel scazut al noradrenalinei este pus in legatura cu astenia, starile depresive.
100 g mere contin 12 mg vitamina C, numita si vitamina imunitatii. Astfel, un mar pe zi ne apara de raceli iarna si de astenie primavara.

Mere pentru eliminarea calculilor biliari

Cura cu mere are proprietati diuretice si depurative. Persoanele cu probleme renale sau biliare vor fi mirate sa constate ca o cura cu mere le poate ajuta sa elimine nisipul si pietrele de la rinichi sau caile biliare.
Stiati ca medicul francez Denis Dumont (1830-1886) a remarcat la sfarsitul secolului al XIX-lea ca pietrele la rinichi erau foarte rare in Normandia. Dr. Denis Durmont punea aceasta pe seama faptului ca normanzii consumau mult cidru (bautura obtinuta prin fermentarea sucului de mere), o metoda inedita de prevenire a calculilor renali.
Reumaticii pot urma si ei o cura cu mere. Datorita proprietatilor depurative, merele pot ajuta la eliminarea depunerilor de saruri din articulatii, scazand intensitatea durerilor articulare.
Merele sunt bune si in guta, deoarece elimina acidul uric. Acidul uric provoaca guta in cazul persoanelor cu o dieta foarte bogata in carne. Potasiul si acidul malic din mere previn depunerea acidului uric in articulatii.

Merele in cura de slabire

Merele nu lipsesc din nici o cura de slabire. Merele calmeaza foamea, dau senzatia de satietate cu doar 50 de calorii la 100 g. Persoanele care au probleme cu greutatea pot incerca o cura cu mere de cateva zile, timp in care vor manca 1-1,5 kg de mere zilnic. Merele impiedica asimilarea grasimilor, datorita fibrelor. Au putine calorii, element important in orice cura de slabire. Iar continutul ridicat de potasiu favorizeaza eliminarea din organism a surplusului de apa.

Ce este indicat?

Semintele de mar contin iod. Potrivit studiilor, 5-6 seminte de mar ne asigura doza zilnica de iod. Lipsa iodului din alimentatie incetineste dezvoltarea psihica si fizica a copiilor si provoaca gusa la adulti.
Fiti siguri insa sa nu consumati prea multe seminte de mare, pentru ca pot deveni toxice in cantitati mari.

Ce nu este indicat?

Merele decojite nu sunt recomandate. O data cu coaja sunt inlaturate si o mare parte din fibre, si unele vitamine. Nici sucul de mere din comert nu este indicat, deoarece contine zahar adaugat si conservanti periculosi pentru sanatate.

Valori nutritive/100 g mere

  • Calorii – 55
  • Apa – 84%
  • Fructoza – 8,4 g
  • Glucoza – 2 g
  • Fibre- 5 g
  • Calciu – 6 mg
  • Magneziu – 5 mg
  • Fosfor – 11 mg
  • Potasiu – 17 mg
  • Vitamina C – 12 mg
(autor poze Cristi Davidovici / blog Ferestre spre natura)