Motto: "Noi traim prin credinta, nu prin vedere."
M-am întâlnit recent într-un devoţional primit pe email cu o imagine foarte inspirată, care m-a pus pe gânduri şi în care m-am regăsit şi eu. Împărtăşind aceste gânduri mai multor persoane, am descoperit că există o asemănare inedită între noi oamenii, dar si ca lucrători cu copiii, tinerii, si cei care conduc vreo lucrare crestina şi personajul principal din imagine.
Era vorba despre o antilopă, care trăieşte în Africa de sud, şi se numeşte impala. Impala este o creatură de excepţie, dotată cu multe trăsături speciale. De exemplu ea poate sări în lungime de pana la 10 m, iar în înălţime 3,5 m,; este iute ca vântul, şi rare sunt obstacolele pe care să nu le poată depăşi . Aşadar ea nu este o pradă uşoară pentru animalele sălbatice.
Totuşi există ceva care o poate opri şi o poate imobiliza. Dacă în faţa ei întâlneşte de exemplu un zid ori un alt obstacol mai înalt decât e ea, să zicem de 1 m, devine imobilizată şi împietrită - .Nu are curajul să sară peste zid pentru că nu vede unde va ateriza. Ar fi capabilă, fără nici o îndoială, să sară peste zid cu uşurinţă, -dar - nevăzând solul de dincolo de zid - renunţă, stă neputincioasă, devenind astfel o pradă uşoară.
Am început să gândesc mai departe şi să dezvolt această imagine, care de multe ori. îmi este foarte cunoscută... Sunt atâtea "ziduri" care mă paralizează, în faţa cărora încremenesc neavând curajul nici măcar să încerc să trec peste; sunt lucruri care mă opresc din cursă, care îmi taie aripile, transformându-mă într-o pradă uşoară.
Zidurile construite din frică, din descurajare, din griji, din temeri, din eşecurile trecutului, din tradiţii şi obişnuinţe sau pur şi simplu din lipsa credinţei. Şi dacă duc aceste gânduri mai departe, la lucrarea cu tinerii, aş putea continua la nesfârşit cu câte ziduri se înalţă în drumul care duce spre scopul final.
Îmi este atât de uşor să înaintez şi să mă avânt înspre scop atunci când totul este predictibil, când pot determina cu uşurinţă rezultatele acţiunilor mele - dar oare asta înseamnă să umblăm prin credinţă, nu prin vedere (2 Cor.5,7)? . Umblu oare eu prin credinţa - care după definiţia dată de Pavel - „este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd", poate din cauza zidului din faţa mea.
Pentru mine a fost o încurajare să redescopăr că pot să aleg să mă încred în „Dumnezeul meu, cu El sar peste un zid întărit (Psalmi 18,29)" ;a fost o lecţie pe care am învăţat-o de la impala şi pentru care sunt recunoscător.
Prelucrat dupa: http://www.fundatiaegm.org
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu